Si am fost la teatru...

 Si nu prea... Invers ar fi trebuit sa spun: teatrul a venit la noi. Teatrul de copii Voinicel cu piesa "Habarnam in lumea povestilor".
Sala de teatru a fost o sala de clasa (nu a mea), iar spectatori micutii monstruleti din toata scoala, de la clasele I - IV (printre care si ai mei).
Eu am fost un fel de organizator, m-am ocupat de afise, de promovat, de stransul banilor pentru bilete (o mare bataie de cap) si intr-un final de supravegherea lor pe parcursul spectacolului.

Am stat  intre ei in timpul spectacolului si pur si simplu am fost invidios si gelos pe oamenii de la teatru. Cu cateva vorbe reuseau sa comande toti copiii din sala de clasa (vreo 110 ). Oau! Eu trebuia sa fac eforturi supraomenesti pentru asta. Sau poate imi trebuie un costum funny... si ceva replici pe placul lor. I-am vazut cum ii urmareau cu ochisorii aia mici pe actori.
Intre noi, adultii, fie vorba: n-a fost cine stie ce piesa de teatru. Un baietel (nu stiu de ce interpretat de o fata) s-a intors dupa vacanta la scoala si a incurcat majoritatea povestilor, pe care a reusit sa le aranjeze pana la urma cu ajutorul spectatorilor. Insa faptul ca astfel de evenimente se intampla destul de rar pentru ei,  i-a fascinat si mi-au povestit inca vreo 2 zile pas cu pas spectacolul. A fost frumos ca actorii i-au implicat pe copii in sceneta, oferindu-le rolurile unor personaje din poveste, pentru a-l lamuri pe Habarnam. Iar la cantecele toata lumea era in picioare, canta si aplauda. A fost o atmosfera placuta si ei s-au simtit bine, pana la urma asta conteaza.
ps: a 2a zi dupa teatru am mers la vaccin :-s | 3 sferturi de clasa, caci un sfert a lipsit "motivat" : "mi-a fost frica sa vin scoala ca stiam ca mergem la vaccin"
Dupa continuare cateva clipuri din timpul spectacolului, filmate cu al meu telefon mobil LG GD 330 (am precizat pentru a nu va astepta la cine stie ce calitate).


video

video

video

2 pareri:

ZuZu spunea...

Teattrul, circul, desenele animate sunt cele mai cunoscute metode de a linisti copii mici.

ZuZu spunea...

copiii*

Trimiteți un comentariu