The pen issue :P

Chestia cu pixurile, nimic de a face cu pen issue; sau nu :D
Stiu ca multi poate ati vazut-o, insa poate sunt unii pentru care va fi la prima vedere: deci (batai de tobe).... ta daaa:



(click pentru zoom)
Sau poate preferati varianta video a lui Alice:


Oricum, acestea fiind spuse va prezint melodia zilei pentru mine:
Nu stiu de ce dar sunt intr-o dispozitie d-aia de "nothing can hurt me" de mama-mama. Acum ,daca vreau, pot sa adun toate stelele de pe cer (daca ma ajuta chuck norris, fireste)
Asadar melodia va fi incognito (sper), de pe trilulilu, pe care sper sa o descoperiti voi, hai ca nu e greu






Fellow bloggers :)


Da, de ceva zile tot postez poze cu flori. Motivul este unul destul de simplu, cum am mai zis in alte articole. As vrea sa nu am totusi un articol numai cu poze si sa pun si ceva vorbe.
Dupa cum se vede, lista de bloguri ale prietenilor mei din online este destul de mica, insa imi place ca chiar citesc ce posteaza oamenii astia. O sa mai adaug niste linkuri, deorece mai am cativa pe care ii citesc aproape zilnic, asta pe langa "clasicii" in viata: arhi, zoso, piticu, visurat, mircea badea si bendeac.
Acum as vrea sa le "raspund" aici unora dintre ei:
Sorina ne anunta ca se tunde. Banuiam eu ca majoritatea fetelor prefera parul lung; imi dau seama ca e mai greu de intretinut, insa probabil ca unii/unele interpreteaza lungimea parului ca pe o dovada in plus de feminitate; eu nu :D
Din contra, consider ca parul lung este deja o normalitate, ca toate fetele pot sa aibe o coafura pe baza de par lung, pe cand un par scurt cere atitudine, cere tupeu, cere un mod anume de a te comporta. Hai ca deja filosofez prea mult. Sorina scurt/bob sa fie, atata timp cat dupa bob nu urmeaza ceva rihannesc :P
Gabriela Elena ne invata, ne ghideaza cum sa ne depasim conditia actuala, cum sa vrem mereu mai mult de la noi. Mereu reuseste sa ma uimeasca cu articolele ei. Her thinking is so f***ing deep! Imi place ca sunt articole cu continut, cu idei, cu zeama pentru creier, ca sa zic asa.
Ingerul negru este de-a dreptul de acel cineva care se pare ca ii ghideaza cumva viata. Deocamdata intuiesc cam care articole ar fi pamflet, la misto si care mai serioase (ca are si din astea). Nu ii inteleg mereu umorul, insa din comentariile celorlati cititori imi dau seama ca e ceva in neregula cu mine. Anyway, avem timp sa ne cunoastem mai bine.
Si ar mai fi borcanelul cu prajiturele, un blog de monden, al carui autor updateaza foarte des siteul, ce are un design placut, usor de citit.
Ca tot mi-am enumerat prietenii din online, hai sa va intreb: ce browser folositi? ce pagini de internet deschideti prima oara in browser? care este homepage-ul?
Incep eu:
Folosesc mai mereu Google Chrome, mai rar Mozilla Firefox. Homepage nu am - nu sufar chestia asta cu homepageul, uneori poate vreau sa merg in alta parte prima oara. Cine foloseste Chrome stie ca sunt acele thumbnailuri, ce se actualizeaza in functie de numarul de vizite pe fiecare site, deci la mine acum arata asa:
1. triburile.ro
2. rimel.ro
3. serialetari.com
4. blogul meu
5. mihai bendeac.ro
6. facebook.com
7. hi5.com
8. didactic.ro
9. cocalari.com
O sa sterg in curand thumbnailul cu triburile.ro, deoarece renunt la acest joc online.

Nu mai po(s)t cu Pastele!!!


Inainte de toate vreau sa le multumesc comentatorilor de la posturile anterioare. E foarte placut sa interactionezi cu cititorii articolelor tale, sa vezi ca cineva chiar a citit si a simtit nevoia sa spuna ceva. Deci: multumesc !


Acestea fiind spuse: S-a tampit chiar toata lumea?
Mai stie oare cine ce sarbatorim de Paste? mai stie cineva ca ar trebui sa sarbatorim invierea fiului lui Dzeu?
Nu, acum toaaata lumea se distreaza de Paste, asta dupa ce pregatesc o masa "cum se cuvine" sau cu "cele cuvenite pe masa". Pe la televizor au inceput microfonistele sa mearga prin piete si sa estimeze cat costa masa de Paste. Se plang oamenii ca mielul s-a cumpit sau ca nu prea se vand mieii made in Ro, ci aia din import. Cozile de la hypermarketuri au inceput sa creasca, iepurasii de ciocalata sa ne invadeze, ousoarele dau navala.O adevarata nebunie de stiri, insa pe nicaieri nu spune nimeni: Bah, e pastele, fiul lui Dzeu a fost rastignit si a inviat!
As fi tare curios de un reportaj in care intrbarea sa fie "Ce sarbatorim de paste?" Cu siguranta fiecare ar raspunde pe limba lui. Un copil probail va spune ca sarbatorim iepurasul, pe care il asteapta sa ii aduca (si el) cadouri, asta fiind bineinteles doar un nou mod de imblanzire al lor de catre parinti. Un adolescent probabil ca percepe si pastele ca pe un mod de partyyyy (aka beutura si femei) sau ca un gratar la verdeata cu "tovarasii" unde oricum se va imbata, ca deh, e sarbatoare, e pastele. Si de pe la 25+ ani oamenii cam revin la normal, orice ar insemna asta. Adica tot mai gasim oameni ce organizeaza si ei un gratar, insa o fac doar asa, sa fie in randul lumii, sa nu iasa din turma. Apoi mai sunt cei ce vad in Paste cateva zile libere de care trebuie neaparat sa profite cu un concediu. Pe ei chiar ii inteleg: ce paste? Ce inviere? Zile libere, nenica, departe de rutina zilnica de la serviciu. Si apoi mai sunt batraneii 45+ ani care stiu ce inseamna pastele, care s-au mai potolit din gratare si stiu ce inseamna o cina in familie.
Dupa cum (cred ca) am mai zis, nu sunt o persoana prea religioasa, ba chiar mi-e sila si scarba de fetele bisericesti (cu unele exceptii) insa asta s-a ajuns sa fie interpretat ca paste? bautura, distractie, gratare? Nu spun ca ar trebui sa ne bulucim in biserici si sa tinem post, insa nu e o cale de mijloc?
Eu unul nu tin post. Deloc. Nu vreau sa imi impun asa ceva. Il consider o porcarie imensa, daca tin cont de sfaturile bisericesti. Inteleg cu purificarea trupului, cu necesitatea lui de a procesa mai putina carne, dar faza cu postul bisericesc ma depaseste total. De ce trebuie sa tin eu post?Asa imi arat dragostea fata de dumnezeu? Eu numai asa de gica contra nu vreau sa tin post, insa ma minunez mereu cu cata constinciozitate tin unii post, de parca viata lor ar depinde de asta.
De ce nu tin post:
Din ce stiu eu post inseamna fara carnitza, fara animale, nu? Traim intr-o lume in care postul pur, in adevaratul sens biblic e practic imposibil. Adica daca tu nu mananci carne si sa zicem... te enerveaza cineva foarte rau si se ajunge la injuraturi, iar eu nu tin post, si injur; cu ce te ajuta ca tii post? crezi mai mult in dumnezeu sau cum? Sau tii post, insa se intampla sa ai un accident cu masina (ziceam), un bou/vaca nu te vede la timp si intra in tine, tu nevinovat(a), te mai ajuta cu ceva postul cand tu deja constientizezi ce inseamna accidentul (service, bani, timp pierdut) si fie in gand fie pe fata il injuri cu trei generatii in urma si cu tot cu raniti? Care mai e rostul?
Ceea ce vreau sa spun e ca postul biblic pur nu exista si multi se multumesc cu un simulacru de post...
Ca tot m-am pornit o alta porcarie bisericeasca este impartasania aka vinul impartit multimii cu aceeasi lingurita. De pe la 15-17 ani nu cred ca m-am mai impartasit. Sa va povestesc de ce. Eram la rand pentru a primi vinul divin, randul se aranjase pe un singur firicel, erau vreo 4-5 persoane in fata mea. Si incepusem sa observ cum se face, sa stiu si eu cum sa procedez. Si observ la primele 2 persoane, apoi era o baba. si aici a fost momentul de bing bang: lingurita in gura babei, lingurita in paharelul cu vin, lingurita in gura mea. Soc si groaza cand am realizat ce urmeaza. De atunci nu m-am mai impartasit. fara sa tin cont ca mi-ar putea transmite nush ce boli, numai de scarba nu mai puteam accepta asta. Pana nu ma vor primi cu lingurita din buzunar nu mai calc la impartasanie.
Am mai multe de povestit legat de ce inseamna biserica, credinta, dumnezeu pe la noi. Urasc preotii cu toata inima (ce ceva exceptii). Insa in alt articol ca asta deja e prea lung.

NB: stiu ca paste si dumnezeu se scrie cu litera mare, insa nu imi pasa. WTF? chiar crede cineva ca o sa arda in iad daca face acest lucru? si nu nu e nici o lipsa de respect, am modalitatea mea de a-mi respecta valorile si pe dumnezeu, iar o litera mare/mica nu se afla printre ele.

In gradina cu alune... pardon: flori :D

De ceva vreme ma minunez de frumusetile din gradina mea. Au fost acolo an de an, e drept ca s-au mai inmultit, insa teoretic ar trebui sa fiu obisnuit cu ele. Nu stiu de ce dar parca pana acum ghioceii nu au fost asa inalti, asa albi, iar viorelele mi se par acum mai spalacite, nu mai au acea culoare puternica, sau poate se vede asa din cauza aparatului, insa nu, ca asa mi se par si cu ochiul liber.. what ever :D Enjoy!



Si mai am o melodie pentru voi, in zilele astea primavaratice. Este mai degraba un "blestem" :P. Am descoperit-o datorita serialului "Parenthood", pe al carei generic este.
Nota: clipul nu mi se pare cine stie ce smecherie, insa imi place aceasta varianta, ca am gasit pe trilulilu doar niste variante lente (pentru gustul meu).


Oktapodi/Muncim cu spor, dar fara cap

Azi nu am mare lucru de spus/scris
Vreau doar sa va aduc un zambet pe fata, urmarind clipul de mai jos, apoi poza, care se potriveste asa de bine romaniei, edsi nu cred ca e facuta in romania:
Asadar clipul, povestea adoua caracatite amorezate, ce lupta impotriva tuturor pentru a fi impreuna, daca vreti, un twilight cu caracatite in loc de vampiri :))

Si poza cu muncitorii ce chiar muncesc mititeii, instaland niste piloni la coltul unei strazi, sa nu se mai parcheze pe trotuar.
Insa se va intari cimentul inainte sau dupa ce se prind ca nu mai au pe unde sa-si scoata masina?

rimelpunctro


Recunosc ca imi place sa citesc stiri si mici cancanuri despre mondenitati, despre vedete si despre industria muzicala, iar printre siteurile preferate se numara rimel.ro
Imi place ca adminul posteaza aproape zilnic, cu exceptia weekendurilor, cand posteaza rar, sau deloc.
Este un site bine realizat, gasesti repede aproape orice vrei, imi plac anumite gadgeturi si imi place ca intre rimel si comentatori s-a creat o legatura. Comentez la majoritatea articolelor care mi se par interesante, sau la care simt ca am ceva de spus :D
De o vreme siteul a fost cumparat de nu stiu ce firma ce a investit si i-a adus rimelului o colega: cateye. Desi greseste la majoritatea articolelor si refuza sa corecteze unele greseli, mi-a devenit simpatica si ii apreciez unele articole (desi nu ii spun :P).
De cand a devenit mai cunoscut siteul au aparut comentatori mai multi, opinii mai diversificate, si un numar mai mare de vizite pe site.
Toate bune si frumoase, insa au aparut acolo comentand si persoane proaste, care stiu doar sa arunce cu venin si cu rautati, desi sunt certate grav cu limba romana si cu bunul simt. O fatuca d-asta proasta s-a apucat sa comenteze la acest articol. Sub anonimatul nickului alba-ca-zapada. Nu are rost sa imi spurc blogul cu cuvintele tastate de aceasta fatuca proasta, gasiti acolo schimbul de replici.
M-a deranjat faptul ca numeste in stanga si in dreapta tarani pe toti comentatorii, ca se plange ca se comenteaza numai negativ la marile voci, in timp ce ea face exact acelasi lucru la Inna, desi nu o consider o mare voce. I-am spus ca acuza un lucru pe care il face chiar ea, insa a fost prea proasta sa vada acest lucru, continuand cu jignirile la adresa mea si a tuturor ce asculta melodiile Innei.
Au fost persoane care mi-au dat dreptate, au fost persoane care mi-au spus ca am fost prea dur, prea jignitor, perfect de acord. Sunt in stare sa port o discutie in contradictoriu in termeni civilizati, insa cu acel specimen nu se poate discuta ca de la om la om, la ea lumea e plina de tarani. I-am spus ca termenul "tarani" nu isi are rostul, ca tarani= oameni din mediul rural, insa nu a inteles si a continuat in prostia ei.
Am decis sa nu mai comentez ca reply la adresa ei, deoarece nu merita sa imi tocesc tastatura cu asemenea fiinta.
Din Seinfeld parca am auzit citatul "Opninons are like assholes, everyone has one!"
La final tot nu s-a putut abtine si mi-a sugerat sa imi vad de blogul meu varza :P
Am decis ca trebuie sa stau mai relaxat si sa nu imi mai pun mintea cu toti prostii :D
Ati patit asa ceva?

Je veux les bonbons! Nu, zău....

Ooooaaaauuuu!
Stiu de mult clipul de mai jos, mi se pare foarte funny si mesajul e atat de tare. Nu vrei urlatori mici pe langa tine carora nu le vei face fata, use condoms!

Numai ca azi am asitat la o faza similara; hai sa povestesc. Intru in magazin, salut si ... astept la rand. Si mai aveam o fetita in fata mea care astepta si ea de ceva vreme, cand intra micul uragan de 4-5 ani. In primul rand a ocupat o pozitie strategica catre vanzatoare, pozitie de unde putea cu usurinta sa ajunga la ea inaintea mea. Am ignorat, toti stim ca am fost copii si ne placea sa ne holbam la bombonelele din rafturi, ca poi sa vedem daca ne ajungeau banutii. Ei bine asa a facut si el: s-a fixat langa un bol cu.... surpriza sau nu: oua de ciocolata de Paste. (What the fuck? iepurasul face oua? Care e faza cu ouale cu iepuras pe ele? si dublu what the fuck? ce are iepurasul cu Pastele? Nici macar nu se manaca iepure, ci miel, deci nu o sa inteleg niciodata chestia cu iepurasul de paste, care pare-se e un fel de Mos-paste animalic, whatever) Bun, se holba, probabil ca isi umezea deja ochii pentru a-si impresiona mama, lucru bine gandit. Pana cand desteapta de ma-sa ii spune "Nu sta acolo, ca trebuie sa stam la coada, ca uite ca sunt 2 oameni in fata noastra". Cum asteptarea mea mai putea sa dureze inca 2-3 minute pentru a face un copil fericit, prostanac cum sunt de fel zic: "Poftiti in fata, ca nu ma grabesc", ceea ce era perfect adevarat, ma-sa zambeste (mission achieved) si multumeste. Zic, ok, un copchil fericit pe ziua de azi, yeeey. Si se dezlantuie nenica.... vazuse un ousor mov cu iepuras pe el intr-un bol si il vrea, ma-sa cade de acord, si cere oul; numai ca vanzatoarea ii da unul din alta parte, nu din bol, de unde il studiase el. Oau, a trebuit sa desfaca vanzatoarea acel bol, pentru a-i da acel ou; cand credeam ca gata, urmez... nuuuuu! Ghici ce? oul era gol, ca doar nu era kinder (si ala e gol, dar macar are o jucarie cica) si da-i lupta si da-i si lupta. Ma-sa, idioata fiind, ii spusese inainte:"mami, asta nu e chinder, e gol, n-are jucarie" si el acceptase. Insa acum soc si groaza: nu e bun. Si i-a luat ou chinder. Deja vedeam ingerasii bucurosi, incingand o hora, ca semn ca s-a rezolvat totul, insa nu a fost asa.. vaca de ma-sa si-a facut cumparaturile nenica.... Si da-i cu aia, da-i cu aia, da-i cu aialalta pana a ajuns de a cumparat de vreo 60 de lei!!! Deci oul chinder a lu' ala micu a fost mizilic, putand spune ca s-a folosit de el sa ajunga in fata, insa probabil as exagera. Cand tot cumpara mamica de zor ala cu chinder in mana a gasit furtunu de la aerul conditionat de la magazin pe care a inceput sa sufle/traga, insa mamica era prea ocupata, iar eu nu m-am sinchisit sa il opresc :D
Ce vreau sa spun: daca esti vita proasta si te domina un copil, nu il face(in sensul de nu deveni parinte)!!! Cum e posibil ca tu, femeie la 25-30 sa te lasi calcata in picioare de unul de 4 ani? Cunosc multe cazuri in care copiii pur si simplu isi umilesc parintii, iar dobitocii nu numai ca nu fac nimic, ba chiar accepta si faza se repeta mereu. Da, inteleg sa iti iubesti copilul, sa ii faci pe plac, sa ii cumperi tot ce isi doreste si sa treci peste unele nazbatii, insa toate au o limita! Nu stiu ce sa zic si cu bataia, insa am fost si eu copil, ma lua mama in magazin, vroiam ceva si nu imi lua mereu, insa nu se ajungea la circ. Stiam ca daca a zis Nu puteam sa ma dau cu curu' de pamant, sa plang sa ma invinetesc ca nu ramanea. Pai ce sa inteleaga un copil cand ii spui Nu, iar el incepe sa se zbenguie ca un drac si tu imediat iti schimbi raspunsul, facandu-i pe plac. Ce i-ai demonstrat? ca e mai puternic decat tine si ca faci cum vrea el. Si apoi ajunge la gradinita/scoala unde educatoarea/invatatoarea il lasa sa se dea cu curu' de pamant, si NU tot NU ramane, si apoi, vai ce lipsita de suflet e.... Nu dragilor, asa se educa un copil, cu decizii ce nu se schimba la aparitia unei lacrimi, la orice moft.
Mai jos e unul inteligent, tot francez. E o arta si asta cu intrebatu' parintilor, trebuie sa alegi momentul potrivit, nu te apuci asa sa intrebi la orice ora. Iata ce minuni poti face, daca imi asculti sfatul de mai sus:

Am si eu cativa elevi ce se comporta urat acasa (raspund urat, trebuie sa ii alerge si sa le ia ceva sa isi faca tema, se cearta cu colegii de clasa pe drum) insa la scoala nu fac asta, pentru ca sunt destul de inteligenti sa faca asta cu cine le permite si mai ales cu cine le merge, ca nu pot spune ca nu au incercat si cu mine :P

Ruga pentru parinti...

Intre atatea pitzipoance, atatea englezisme, peste problemele de zi cu zi, intre mizeria ce ne inconjoara, trecand peste slugile basesciene si peste tot felul de cancanuri ieftine am simtit ca se poate, ca totusi mai suntem in stare sa tresarim, sa ne regasim in versuri. Acest cantec razbate exact cum face un ghiocel ce iese din zapada...
Deci ce sa mai....
Speechless :|
Nu cred ca exista pe lumea asta o persoana ce aude si intelege mesajul acestei melodii sa nu aibe ochii umeziti dupa cele numai 2:34 minute. Parca lady Gaga, Madonna si Beyonce isi cam pierd din aura la auzul acestui cantec.
Versurile sunt scrise de Adrian Paunescu, insa este cantata de Stefan Hrusca.

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.


Razboiul sexelor... bring it on!

Oh, da, boys vs girls.
Un lucru ce ma enerveaza foarte mult e aceasta clasificare, aceasta disputa baieti impotriva fetelor (si invers). Lumea e plina de stereotipii, iar daca m-as apuca sa le enumar, acum pe moment mi-ar iesi cateva bune, gen:
- esti baiat(baietel) trebuie musai sa te joci cu masinile; ca fata- papusile;
- esti baiat trebuie sa ai obligatoriu imbracaminte de culoare albastra, verde; fata- roz, rosu;
- esti baiat, iti ajuti tatal la munci "barbatesti", esti fata- trebuie sa inveti de mica cum se spala rufele/vasele, cum se da cu matura/aspiratoru' si altele.
Asa incepem sa fim educati de mici, din frageda copilarie, insa nici in restul vietii nimic nu se schimba...
Ajungem direct la varsta... sa ii spunem post-adolescenta si incepi iar sa te dai cu capul de niste reguli prestabilite (de cine oare?):
Esti barbat, trebuie sa ai o meserie "barbateasca" (orice ar insemna asta pentru oricine).
Sa ma explic: nu ai voie sa faci meserii de femeie. De ce? Ca tu esti barbat!!! Asa, si? Daca sunt barbat trebuie sa merg pe niste trasee prestabilte? Multi ar raspunde ca da. Revenind, barbat fiind trebuie sa ai o meserie ce implica muschi, sudoare sau mai pe scurt munca "cu carca". Nu conteaza ca poate... nu stiu ai talent/iti place sa... pictezi. Nu! Trebuie sa muncesti fizic, pictatul e pentru fete. Si lista poate continua, ajungand chiar la meseria mea: sunt invatator, am mai zis. Ce trebuia sa fac? Imi place sa lucrez cu copiii. Trebuia sa ma fac... tractorist/strungar/sofer de macara/tractor pentru ca apoi sa ma simt prost facandu-mi meseria fara placere? Nu! Am ales sa fac ce imi place, am stiut ca multi se vor uita stramb catre mine cand le voi spune ce meserie am, insa mi-am asumat. Recunosc faptul ca multimea s-a mai educat si nu ma simt un ciudat in ochii ei. Oameni au invatat sa accepte, dar asta numai dupa ce li s-a demonstrat ca nu aveau dreptate.Creditul ar trebui sa mearga catre primii invataori care au ales sa faca asta si datorita muncii lor mentalitatea s-a schimbat. Asta s-a intamplat si cu bucatarii; cine ar fi crezut ca barbatii o sa le intreaca pe femei in bucatarie? (e bine stiut faptul ca cei mai renumiti bucatari sunt barbati); apoi cu asistentii (male nurse) iar considerata o meserie pentru fete exclusiv si lista poate o continua. La fel este si din punctul de vedere al femeii, care ar fi trebuit (dupa unii) sa gateasca, sa faca de mancare si sa ingrijeasca de copii si cam atat, in mare parte sa fie casnica, fara vreo meserie sau daca ar avea o meserie ar trbuie sa fiu una "lejera": frizerita, vanzatoare, farmacista si altele . Ei bine, nici femeile nu s-au multumit cu acel statut si au inceput sa aibe cariere adevarate, vedem tot mai des femei facand meserii considerate barbatesti, am vazut o femeie taximetrista, alta soferita pe tir, alta dand cu tarnacopul, alta om de afaceri de succes, apoi au patruns si in politica.
Chestia asta cu jobul mi se pare ca s-a cam inteles. Adica baiat fiind nu presupune ca stii tot despre o masina, de la a la z, la fel cum fata fiind nu inseamna ca esti o carte de bucate ambulanta, nu?
Ceea ce ma irita e faptul ca unii si unele inca mai folosesc asta ca pe o scuza pentru esecurile lor, sau refuzul lor de a face ceva. Adica daca esti un nene cat se poate de masculin refuzi sa gatesti ceva, ca deh, e chestie de femei si e cumva sub posibilitatile tale, e ceva josnic, deci. Sau ca femeie soferita sa ti se para normal sa nu ai habar ce e sub capota, masina sa fie doar o cutiuta pe roti, iar daca s-a stricat apelezi la un mascul, ca deh, esti femeie, nu stii chestiile alea.

Toate bune si frumoase, insa daca te lasi ghidat asa, si esti multumita cu statul asta, sa nu te aud spunand ca vrei egalitate intre sexe! Esti femeie, te dai sensibila, cu corazonul, cu alea-alea, te multumesti cu statutul de casnica atunci sa nu ai pretentia de egalitate intre sexe, cand tu incurajezi exact inversul.

In general fetele vor egalitate, ele se dau victime ale railor de masculi ce le subapreciaza. Newsflash: nu ai voie sa te dai victima atunci cand ti se cere sa faci o pana la masina si te dai batuta, ca deh, doar esti fata, in adn-ul tau scrie clar ca nu esti in stare sa schimbi o roata!

Insa biserica a ramas foarte neschimbata in ceea ce priveste egalitatea intre sexe. De ce nu pot femeile sa fie preot (nu preotese, sotie de preot), sa slujeasca in biserica?? Cine a stabilit si batut in cuie ca femeile nu pot fi "slujitoare ale Domnului?" De ce? Daca Iisus ar fi fost o femeie, o fiica a lui Dumnezeu ar fi fost exact pe dos? De ce femeile nu au voie in altar??? Stiu ca in alte religii le este permis acest lucru (am vazut femeie vicar), insa ortodocsii, cu dreapta lor credinta cu tot sunt misogini, sau sunt invatati sa fie.

Nu vreau ca dupa ce am scris mai sus sa dau drumul misoginului din mine, insa clipul asta chiar este amuzant. Cunosc femei care sunt soferite mai bune decat mine si in care am incredere total stand pe locul din dreapta sau in spate :P
1)


Asa, ca bonus, daca ma sucesc, eu pot fi, la o adica si educatoare, ca asa scrie pe diploma mea: invatator-educatoare :P

Hello world, I'm an adict....

Si acum urma sa spuna un grup relativ mare de oameni: Hi, Smiley!
Am multe dependente, depind de multe lucruri, chestie fireasca si normala pana la urma nimeni nu isi este suficient siesi si are nevoi de multe lucruri.
The addiction of the day: visarea sau visul.
Cred in vis, in speranta de mai bine din viitor, in gandul ca ma asteapta un viitor mai bun. Desi mi-au fost smulse aripile de cateva ori sper ca voi reusi sa invat sa zbor, sa visez din nou.
In vis, in speranta avem mereu parte de happy ending-uri, totul este roz, norisori albi si alte dulcegarii, insa realitatea ne izbeste cu putere peste fata, si visul se spulbera.
No voi incerca sa filosofez prea mult, au facut-o altii in locul meu. Asadar addictino #2 muzica, sau mai exact versurile, dupa cum am mai spus....
deci playlistul de azi, cu rol de portavoce, de delegat ar vorbelor ce ar fi trebuit sa le scriu eu:
#1 Dana- Zbor
de ce? Pai "Am visat sa zbor, degeaba mi-au zis ca e doar un vis, e atata de usor, cred in tine, zbor!"

#2 Adela Popescu - Visele noastre
de ce? "Visele noastre se implinesc si fericit(a) zambesc..."
#3 Smiley si Loredana - Visez din nou
de ce? "Visez cat de bine imi va fi cand tu intr-o zi ma vei gasi"
#4 Vita de vie - Visare
de ce? Ei bine aici nu pot sa iau doar un vers... imi plac versurile toate :P totusi:
"Stinge lumina si aprinde-ma
Rupe din tine, intregeste-ma
Iarta-mi visarea si trezeste-ma!"
Embedding disabled by request, deci clipul poate fi gasiti aici.

Sa ne simtem bine, iar!

Daca in postul precendent ma aratam ingrijorat de viitorul copiilor mei, ei bine acum m-am mai potolit, ca selectia naturala inca mai functioneaza, mai greu, insa hai ca se poate:
Va ofer spre vizionare niste ceva bun, bun de tot:
#1 Break dance, buey! Deci daaaa, se poate, ce frumos, cat talent, cata precizie, cu mufarina direct in podea.... priceless!

#2 Porcusorului misogin din mine i-a placut asta maxim. Apoi l-am potolit si l-am trimis inapoi :D
#3 Capra aka lapte-gros, fara vorbe, doar atat : =))
Astea au fost pentru a demonstra ca selectia naturala mai incearca si ea, dar nah, "e" multi.
In continuare clipuri funny:
# Stranutul panda: daca acest clip nu iti fura un zambet.... e grav. Asta chiar daca l-ai vazut de fooarte multe ori.
# Sperieturile spontane, cand nu ai timp sa iti gandesti reactia :))


Deci e gata?Va simtiti entretained? A fost funny sau ce?
Continui acum cu 3 clipuri cu replici funny din Charmed:
#1
#2
#3

To baby or not to baby?

Acum ceva vreme nu mai stiu la ce articol al Sorinei (daca citesti si iti aduci aminte la ce articol, te rog sa imi spui) adusesem in discutie copiii, viitorul lor, al nostru, cum se vor simti ei printre puiutii de cocalari si pitzipoance. Imi pare rau ca nu mai stiu ce declansase mica discutie insa parca era ceva legat de faptul ca unii dintre noi fac copii numai si numai atunci cand se simt pregatiti psihic si material sa aibe grija in adevaratul sens al cuvantului de un copil in timp ce altii toarna copii de la o varsta foarte frageda si apoi incep sa se planga ca nu au cu ce sa ii creasca. Eu ii numesc copii facuti pentru alocatie, deoarece consider ca asta sunt. Si discutia luase o turnura mai futuristica, conform careia educatia pe care o s-o primeasca din partea noastra ii va face niste ciudati in lumea lor. In timp ce cocalarii si pitipoancele isi vor creste copii in spiritul lor, cum probabil au fost crescuti si ei la randul lor eu si altii ca mine ii vom creste cum trebuie, cum am fost crescuti noi, incercand sa le dam o educatie cat mai buna, incercand sa ii tinem departe de tot ce e rau. Asta vor face si pitzipoancele, numai ca in limba lor. Numai ca in timp ce eu si altii ca mine vom avea cate un copil ceilalti vor avea pe putin 4 si astfel balanta se dezechilibreaza puternic. La scoala/gradinita ai nostri vor fi minoritari, se vor simti discriminati, ca si cum ei ar fi pe dos, nu ceilalti. Ce vreau sa zic: educatia (si modul cum am fost crescuti noi) primita de noi nu o vom putea pasa mai departe pentru ca va fi depasita.... Cum sa il invat eu sa nu minta cand majoritatea din jur minte si tot asa.... Initial credeam ca nu va fi o problema asa de grava... Ca deh, se vor adapta si vor lupta (si ei, la randul lor) cu cocalarismul, insa nu va fi asa, in primul rand ca vor fi depasiti numeric si in al doilea rand ca parintii lor vor fi astia:


Bianca Rus, Andreea Podarescu, Claudiu Nastase si Sorinel copilu' de Haur... sau 2 panarame/petarde, un manelist si... cine dracu e Claudiu Nastase? Anyway, nu conteaza numele lor, conteaza modul lor de viata, modul cum se comporta si mai ales ca sunt de varsta mea (mai mult sau mai putin) deci cu ei "concurez" eu.... Copiii mei se vor juca cu ai lor, vor fi colegi la scoala!!!!
Incep din ce in ce sa ii dau mai multa dreptate lui Bendeac cand spune ca nu oricine ar trebui sa poata sa faca copii, poate parea nedrept, discriminatoriu sau cum vreti voi insa asa vad eu lucrurile. Oricum spre Idiocracy ne indreptam cu pasi repezi. Cum isi va educa diva B. Rus copilul cand ea in halul in care e si se simte bine asa?? Cum? Cand iei de la magazin un rahat de aparat electro-casnic primesti acolo in cutie 2-3 foi in care ti se spune: il bagi in priza, apesi butonu cutare, faci aia, dregi aia si ta-dam e gata. Pe cand la celalat capitol,toti prostii fac copii, e gratis, nimeni nu ii intreaba pe viitorii parinti: ia, Gigele, ai cu ce sa iti cresti copilul? Ai un venit sigur? NU! Si Gigel toarna copii pe banda, pe care ii hraneste cu coji de paine si ii tine in frig si ii condamna astfel la o viata ratata din start. cu ce e de vina copilul ca s-a nascut in bratele lor si nu in ale unor oameni modesti, insa care stiu sa-l aprecieze?
Nu stiu cat am reusit sa ma fac inteles, stiu ca nu in mare parte, nu stiu ce am, parca nu am vorbele la mine, insa totul s-a declansat cand am vazut clipul de mai sus si mi-a dat seama ca ai mei vor fi colegi cu ai lor si nu vreau asta!
Si nu vreau sa se inteleaga ca am ceva cu tiganii, manelistii. Nu, am ceva cu prostia, cu cocalarismul si lipsa de bun simt si de normalitate, pana la urma!
Ca sa va conving (v-am spus ca sunt invatator), intr-o zi se certau 2 elevi in clasa, un rudar cu un tigan, cearta nu era chiar o cearta ci mai degraba o disputa pe acceptarea etniei fiecaruia. ridarul ii spunea tiganului tigan si invers (recunosc ca erau comici) Si apoi rudarul a venit cu argumetul suprem: tiganii sunt mai negri, deci rasa inferioara de parca asta ar fi fost cheia problemei :)) Apoi i-am luat pe amandoi si le-am explicat ca amandoi sunt copii, indiferent de culoarea pielii. I-am spus rudarului ca daca el ar fi fost albastru tot el ar fi fost si eu l-as fi iubit la fel, si tiganul daca ar fi fost mov tot la fel l-as fi iubit. Chestia e ca de mult ori spunem tigani tuturor oamenilor cu pielea inchisa la culoare, insa eu cred ca sunt foarte multi romani cu comportament de tigani si cu pielea alba. Tiganeala nu o da culoarea pielii, ci modul lor de a fi, de a se comporta. La mine in clasa e o adevarata mixtura de etnii si minoritati: am in clasa sarbi, romani, tigani si rudari (2 romani) insa in ochii mei toti sunt copii. Ma bucur ca am reusit sa ii vad asa si sa nu ii fac sa se simta diferiti in ochii mei. Este adevarat ca uneori tiganii sunt altfel, insa asta vine din familie, din educatia de acasa, exact cum am inceput postul de azi. Iar este adevarat in ca in zilele urate tiganii lipsesc. de ce? "A zis mami sa nu vin la scoala ca ploua si ma ud si racesc." ce sa ii mai zic eu? Insa am tigani care vin zi de zi la scoala, care invata si au rezultate bune, la fel si rudari.
Nu ma intrebati care e diferenta dintre rudari si tigani ca nici eu nu o stiu prea bine, stiu doar ca rudarii fac lingurile de lemn, floricelele acelea roz si caruciorele alea mici cu maner lung.

As putea povesti multe din cei 4 ani de invatamant, cum se reflecta in copil parintele, cum vin de-acasa cu niste chestii pe care nu poti sa i le schimbi oricat te-ai stradui. Am vazut copiii remarcabili cu un potential urias, insa stiu ca le va fi strivit de mediul in care traiesc, nu toata lumea are noroc, sa se nasca in bratele cui trebuie....


Parenthood - un serial nou foarte tare!!!

Un nou serial. Ce poate fi mai potrivit pentru un addict de seriale? E exact ceea ce aveam nevoie acum in aceasta mini-seceta de episoade de vazut.

250px-Parenthood

Nu vreau sa se inteleaga gresit, insa urmaresc seriale cu doctori, seriale cu magie, cu ingeri si demoni, seriale cu eroi cu super abilitati, seriale cu fosti infractori ce lucreaza acum cu FBI-ul si lista poate continua, si imi place fiecare in parte. fiecare are ceva al lui ce ma atrage si ma face sa vad episodul saptamanal. Acest serial a inceput de curand, mi-e teama ca nu va avea timp sa se dezvolte, sa ajunga la maturitate insa e o gura de ceva nou: se urmareste povestea unei familii cu 4 copii, ce la randul lor au copii sau vor avea.

Avem de-a face cu o familie tipic americana: cei doi parinti, ce deja au ajuns bunici si copiii acestora (4) ce se confrunta cu problemele specifice meseriei de parinte. Se pare ca e foarte greu sa fii parinte, si pe buna dreptate. Orice, absolut orice ai cumpara de prin magazine (si necesita) vine cu instructiuni. De cumperi un casetofon sunt acolo in cutiuta instructiuni, de cumperi vreo piesa de mobilier si trebuie asamblata ai acolo tot ceea ce trebuie sa stii pentru a putea sa o asamblezi corect, pe cand atunci cand devii parinte nimeni nu stie reteta perfecta, toti au sfaturi, insa din experienta lor. Mai departe,

sa facem cunostinta cu "parintii" :

NUP_137934_0946

~ mai intai bunicii: Camille si Zeek Braverman, el fost cadru militar;

~ Adam si Kristina Braverman, parintii lui Max si Haddie;

~ Julia si Joel Braverman, parintii lui Sydney;

~ Sarah Braverman, single mom pentru Drew si Amber Holt;

~ Crosby Braverman;

Si serialul debuteaza cu joggingul lui Adam, ce ii este intrerupt de un telefon de la Sarah, prin care il anunta ca nu stie unde e Amber, fiica ei, sfatul lui: "Trebuie sa o gasesti!". Apoi este sunat de tatal lui, caruia i s-au infundat tevile si are nevoie de ajutor.

1

Sarah isi gaseste fiica si o ia pe sus inapoi acasa din casa (camera) iubitului ei, desi aceasta este nemultumita de mutare. Din motive financiare Sarah trebuie sa se mute inapoi la parintii ei, cu cei doi copii.

Apoi Max, fiul cel mic al lui Adam refuze sa mearga la meciul de baseball, insa este mituit cu portie tripla de inghetata. La meci ar cam trebui sa participe intreaga familie, insa lipseste Crosby, ce este retinut de impacarea cu fosta (fosta despre care afla ca tine in frigider un termos de "samanta", povestesc mai incolo...) si Julia si Joel, ce sunt la un targ dedicat copiilor cu fiica lor, insa Julia este un avocat de succes si munca cere sacrificii, ii este foarte greu sa se desparta de telefon, fie cat pentru o poza.

Meciul incepe, insa toata lumea stiu ca Max nu este un jucator bun, ba chiar unul foarte slab, caruia nu-i place jocul.

Vorba aceea: "norocul p.. incepatorului" si Max nimereste mingea cu bata, insa se fluiera, lovitura fiind incorecta (or something). Normal ca tatal antrenor se infurie si ma asteptam la o bataie pe teren, insa nu a fost asa.

Toata familia se strange acasa la parinti unde cineaza si discuta, iar din discutiile lor noi aflam ca o fosta dragoste a lui Sarah e in oras si disponibil, Max este prea "imbarbatat" de catre bunicul lui si se ajunge la o sangerare din nas. Mi-a placut mini conflictul dintre Adam si Zeek, modul cum fiecare intelege ca trebuie crescut un copil.

Nici Drew nu este prea multumit de mutarea la bunici si ii propune mamei lui ca el sa stea cu tatal lui o vreme.

Crosby isi confrunta iubita in legatura cu surpriza din frigider si aflam motivul: lui ii este frica de angajamente si refuza sa aibe un copil cu ea, iar ea si-a cumparat sperma unui fost atlet (ce se dovedeste, multumita lui google, ca nu a fost atlet) deoarece se simte pregatita.

La scoala (gradinita cred, totusi) Max devine furios si distruge hartiile celorlati copii, insa cand este numit freak explodeazasi se ia la bataie cu celalalt pusti; parinti chemati la scoala, taraboi... pana cand profesorul incearca sa le spuna ca fiul lor nu se ridica la standardele institutiei...

3

Apoi Amber si Haddie sunt la sediul politiei pentru ceva iarba, Sarah este furioasa deoarece fiica ei i-a tradat increderea si bla bla bla . Apoi Sarah decide sa mearga la intalnirea cu acel fost si accepta totusi sfaturi de la fiica ei. Ajuns la locul stabilit nu are parte de bunaciunea descrisa de sora ei ci de un om cu chelie, un simplu angajat si cu ceva burta. Infuriata, are o cearta cu sora ei, ce considera ca ii arata mereu ca ea este mai buna decat Sarah.Desi intalnirea incepe ca un dezastru, Sarah se intoarce la intalnire, unde tipul ii inapoiaza inelul pe care i-l aruncase in fata cand s-au despartit. Fata se emotioneza, plange, iar tipul continua sa o vada in ea acea fata frumoasa si de aici se ajunge la tavaleala making out si nu numai pe canapeaua din living. Replica "Is your dad home? Jim, it's ok, we're 38! " mi-a adus zambetul pe buze. Toate bune si frumoase pana cand sunt surprinsi in bucatarie de catre fiul ei, Drew.

Confruntarea Crosby- iubita ce vrea copii se termina cu un fel de compromis, nu , nu jumatate de copil, se negociaza la sange si se ajunge la planificarea unui copil peste 3 ani, si I love you-uri.

Speriat de qvasi-engagement Crosby aduce in dicutie la micul dejun cu fratele sau de o fosta din viata lui, ce i-a dat cateva telefoane si mailuri.

Dupa o zi de munca Julia vrea sa isi adoarma fiica, insa este refuzata si Sydney il cere pe tatal ei, cum a mai facut-o si la masa in familie.

Dupa incidentul de la gradinita, parintii lui Max sunt extrem de ingrijorati de faptul ca cineva de la scoala le-a spus ca e posibil ca fiul lor sa aibe o forma de autism "There's something wrong with our baby!"

Cei patru frati se strang acasa la Adam si incearca sa isi prezinte/discute probleme fiecaruia: dilema lui Crosby, faptul ca fiica Juliei prefera sa stea cu tatl sau mai mult and so on, pana cand Sarah afla ca fiul ei este la tatal lui, in mother- freaking Fresno, de unde sa duce sa il ia. pe drum inapoi Srah isi deschide sufletul in fata fiului ei si cei doi ajung sa se impace.

2

Sydney are o serbare la gradinita, unde Max refuze sa mearga, datorita lumanarilor de pe alee. Zeek incearca sa il convinga pe Adam ca trebuie fortat, insa Adam ii marturiseste ca e ceva in neregula cu fiul lui.

Apoi Crosby participa la intalnirea cu fosta de acum ceva ani, ce nu a venit singura, ci cu cineva a vroia sa isi cunoasca... tatal.

Tot se strang din nou la masa la bunici, pana cand Max vrea sa mearga la meci si toti strang totul repede si se grabesc catre stadion, unde ajung la timp si Max nu mai rateaza.

Cred ca este suficient pentru un pilot: facut cunostinta cu personajele- checked; problemele fiecarui parinte- checked; relatiile dintre cei 4 frati si dintre fiecare si parinti- checked. Rmane sa vedem cum se vor mai complica nitel lucrurile si ma rog la marele public (american) sa se uite la acest serial, altfel va sfarsi si acesta inainte de incepe cum trebuie. Mi se pare un serial simplu, usor de digerat, ce nu imi va ridica multe probleme, ce nu isi propune sa reolve enigme, fara companii secrete, fara criminali in serie, un serial despre familie.

Chiar nu se poate face si in Romania un serial ca acesta? Chiar trebuie ca marii actori romani sa faca circ pentru audienta? Nu avem si noi o mana de oameni care sa recruteze tinere talente, pana la urma, si cu un scenariu usurel, simplu, sa spuna o poveste?

Sa ne simtem bine, sa ne radem, deci!


*Precizez ca titlul e pus la misto, in caz ca sunt persoane ce nu s-au prins.

Cand nu ai ce face si te plictisesti intra pe youtube. Lumea e plina de prosti; prostii sunt funny, prostii au camere video ;))
E mult pana vezi un clip funny, ca apoi vine marea dixtractie: clipurile de la related si uite asa am descoperit clipul de mai jos cu o compilatie formata din cateva dintre cele mai funny clipuri de pe youtube. Daca ai avut o zi proasta, daca esti suparat ca iarna s-a intors, ca sunt gropi pe drumuri, ca ai luat nota proasta sau mai orice... uita-te la clipul asta, e imposibil sa nu iti scape macar un zambet. Iar daca ai zambit 1 data pe ziua de azi pe blogul meu, pot sa spun mission accomplished!
Desi imaginea de pana sa dati play e cu Charlie, mai departe sunt mici franturi din mai multe clipuri funny.



Nu sunt in dispozitia necesara sa mai scriu despre cat de scarba mi-e de tara asta, de felul cum suntem tratati in tara noastra, si nici macar pentru a scrie despre slujitorii Domnului, despre care nu am lucruri prea bune de spus... Deci poate data viitoare!

Muvi taim!

Imi place sa vad filme, recunosc. Numai ca filmele vazute in ultima perioada au fost cele mai proaste/slabe pe care le-am vazut ever, si am vazut multe proaste, deci ma consider ghinionist. Care e baiu? Pai in general imialeg filmele din cele vehiculate pe net, din auzite si de pe axxomovies.org, site pe care il prefer deoarece pune doar dvd rip-uri si se downloadeaza repede. Insa mai niciodata nu urmaresc trailer, filmuletu de prezentare si d-aia cred ca imi iau teapa.... Insa stiu ca e posibil as fie un film prost, insa tot nu caut trailerul, edsi din trailer poate ar parea ca e altceva..... E ca atunci cand te lovesti de ceva si urmatoarea zi treci exact pe acolo si.. te lovesti iar, desi stiai asta :))
Si astfel ajung la un clasement cu cele recente doar....
~ Beauty and the Beast (2009), prost, foarte prost..... si numai actori no name.... timp irosit (am pierdut cam 10-15 minute din film, m-a luat somnul);
~ The Men who stares at goats: super promovat, am citit despre el si in popcorn, asta pare foarte tare din trailer si din "citite", insa e despre niste super-miltari, o noua armata ce te bate numai cu flacara violet peste fata :)) nu, cu puterea mintii, dahhhh;
~ The invention of lying... placuta lumea initial, cand nimeni nu mintea, toti spuneau adevarul si li se parea normal; ciudata viziune, anyway, pana incepe unu sa minta si tot se duce dracului :))
~ The Velveteen rabbit asta a fost o poveste frumusica, dar simpluta, despre cum jucariile au rolul lor in dezvoltarea fiecaruia (am adormit de 2ori la el)
~ Jenifer's Body: prost, prost rau, foarte rau :(( O tipa e rapita de o trupa ce o sacrifica pentru ca ei sa aibe faima, cu conditia ca ea sa fie virgina; cum ea nu era, vraja ia o alta intorsatura si tipa se transforma intr-o "ceva" mancatoare de baieti, inclusiv un prieten de-al prieteni ele, ce se supara si cele doua se cam smotocesc nitel... un penibil total, bani irositi in productia filmului cu tot cu megan fox.... insa la asta macar nu am adormit :D
~ World's greatest dad .... o porcarie; un tata (robin williams) cu un fiu ciudat, un obsedat ce se sinucide fara nici un motiv, fara nici o logica. Apoi tatal, un scriitor ratat, tese in jurul mortii fiului sau o poveste frumoasa pe care toata lumea o crede si toti regreta ca nu l-au cunoscut cu adevarat in timp ce traia..... tatal profita de chestia asta si reuseste sa nu mai fie concediat, tot mai multi adolescenti formeaza un fel de fan-grup al decedatului. Tatl merge pe la emisiuni... penibil Mai trebuie sa spun din ce motiv nu stiu cum s-a terminat ? ;))
La celalalt pol un film foarte bun/reusit mi s-a parut My sister's keeper. Superb ce sa mai.
Si ajung unde am vrut la mult prea laudatul Avatar.
Incep cu punctele slabe:
- poveste spusa deja de multe ori, in ulte feluri; daca vreti e un fel de twilight cu albatrui. Pai povestea de baza e urmatoarea: cei doi din lumi diferite, apoi unul din cei doi intoarce spatele lumii lui pentru a fi cu el/ea. Been there, done that! deci povestea un mare minus
- ar mai fi apoi asemanarile. Cum care asemanari? Astea, si astea sunt doar asa, la un search pe google, ca am mai vazut ca ar mai semana cu nush ce animatie, cu nu stiu ce carte in care personajele erau cat-like, si lista poate continua. Ok, e greu ca dupa atatea filme sa mai pui ceva nou, insa astia parca prea au reinventat mersul pe jos la cum sunt de laudati....
Punctele tari sunt reprezentate de partea vizuala. da, foarte tare pe aceasta parte, foarte tari scenele de razboi, jos palaria!
Prima oara am vazut filmul acasa, era o varianta filmata in sala, de foarte proasta calitate. Apoi am zis sa nu mor prost, toata lumea buan din jurul meu a fost si l-a vazut 3D. Pai ce, io sunt mai prost, hai si eu la 3D... in Pitesti. Ca da, dambovitenii ca sa vada un film la cinema trebuie sa plece din judet si ajung iar la discutia cu piratul din mine (pirat=persoana ce pirateaza). As vedea filmele la cinema, as da bani, as sta 2 ore pe un scaun/fotoliu sa vad un film, insa asta daca pe o raza de sa zicem 20 km de locuinta mea, ca daca e peste 20km deja incep sa se dubleze cheltuielile cu filmul si nu are rost. va dati seama ce ar fi insemnat sa vad Jenifer's body la cinema? Sa dau bani sa vad asa porcarie, sa merg cu masina...


Si am vazut Avatar, frate! 3D, frate! Nu mai vazusem nici un film 3d, insa pentru mine a fost un salt calitativ foarte mare, adica oau! caii aia albastri au 6 picioare! :)) Acasa nu observasem asta =)) Si au fost mai multe detalii ce mi-au scapat acasa si le-am vazut la cinema.
As mai repeta experienta, consider ca anii au fost invetiti, nu aruncati. Insa sa merg in Bucuresti/Pitesti sa vad un film.... parca nu prea e ok, asta ca nu sa nu mai aduc in duscutie ce ne arata aici blogatu', si anume:





Ploua cu zapada, iar si din nou, cadou de ziua lor... pam-pam

Da, ploua cu zapada. Nu , nu inventez eu alte cuvinte in limba romana, ca mi-ar fi fost mai simplu sa spun ninge. Insa exact asta a fost expresia unui elev de-al meu "ploua cu zapada". Deci
1. da, sunt invatator de vreo 3 ani, acesta fiind al 4lea an; Anul asta sunt "binecuvantat" cu clasa I;
2. Sunt invatator intr-o zona unde sunt si copii sarbi si tigani si rudari si romani, proportia fiind in ordinea de mai sus;
Prima oara am auzit asta cu ploua cu zapada prin decembrie, la prima ninsoare, eram prin clasa si el exclama entuziasmat peste masura: "Domnu' , ploua cu zapada!" Initial m-a bufnit rasul, iar el s-a mirat de rasul meu, apoi i-am explicat ca nu se zice ploua cu zapada ci ninge... si atat. La ceva timp dupa am inteles ca ei, sarbii (baiatul este sarbii) inmare cam asa zic cand ninge, pe limba lor, ca nu ar avea un termen specific pentru a ninge. Daca stie cineva, sa ma corecteze.
Initial nu vroiam sa dau prea multe date despre mine pe blog. Care mai e frumusetea internetului/bloggingului daca nu sa stai ascuns sub anonimatul unui nick name? Insa pana la urma am simtit nevoia sa povestesc aici si de chestiile ce mi se petrec la scoala, so this is it! Ii apreciez mult pe copiii sarbi, deoarece consider ca lor le este foarte greu la o scoala unde se vorbeste, se invata in limba romana. Deci ei de la 5-6 ani (de la gradinita) sunt nevoiti sa invete o limba straina!!! pe cand eu/noi am avut primul contact cu limba straina (oficial) prin clasa a IIIa, parca. Apoi ei in clasa a IIIa invata a 2-a limba straina. Le vine foarte greu inca, sunt clasa I, ii vad ca se poticnesc la unele cuvinte, uneori cand se grabesc sa imi spuna ceva incep cu "cum se zice...?", alteori ii mai prind bombanind ceva in limba lor si ii rog sa vorbeasca romaneste, sa inteleg si eu ce spun, si se conformeaza. Mai povestesc altadata despre clasa I si despre meseria asta.
Acum vreau sa le urez la multi ani mamicilor, in special mamicii mele! Sunt multumit ca am o familie normala, ce nu a trecut printr-un divort si am camin unde m-am format ca persoana si ca individ in societate. Familia mea este alaturi de mine in tot ceea ce fac si m-au sprijinit cum au putut ei mai bine, uneori cu sacrificii din partea lor. Insa cred ca asta ar cam insemna sa fii parinte, sa te pui pe tine pe locul doi, in favoarea copilului tau. Ar fi multe de spus despre insemnatatea mamei in viata fiecaruia insa conssider ca m-as lungi prea mult si as ajunge la aceeasi concluzie: mama este fiinta cea mai draga de pe acest pamant! Ca la un moment dat apare o EA si ca acel raport de dragoste se va debalansa nitel e altceva, e ordinea fireasca a lucrurilor, insa mama e singura femeie ce te va iubi neconditionat, fara sa intrebe, fara sa vrea sa stie nimic, ajutandu-te la greu....


Stiti cantecelul "e ziua ta, mamico"? pe undeva pe la ultima strofa zice cam asa " De ziua ta, mamico, nu-ti dau nici comori si nici bani. eu iti urez mamico, un sincer la multi ani!" Situatia nu se schimba nici cand crestem, orice i-am da cadou, mama vrea doar sa se simta mama, sa se simta iubita de mogaldeata pe care a adus-o pe lume, in ochii ei nu conteaza ca avem 80 de kg, ca pana la urma vom avea copii, mereu vom fi copilul ei.
PS: daca sunt invatator a nu se interpreta ca scriu tot timpul corect. Am un buton on/off si se mai strica si el....
Pregatesc un articol despre pararea mea despre religie, biserica si slujitorii Domnului.... de cateva zile il pregatesc, inainte de culcare....

Chustersion

E sambata, la televizor e Eurivisionul, finala nationala sau asa ceva. Am 2 piese favorite: Surrender (Anda Adam) si Come along (Lora) insa ii urez mult succes la Oslo luminitei Anghel/ Paulei Seling. A se nota ora la care scriu, cand inca nu s-a hotarat rezultatul final, insa incerc acest pronostic. Gianina Corondan a ramas aceeiasi aiurita, cu gura mare cum ii sta ei bine, Brenciu stie meserie, insa cu miss Pelinel ce ati avut? Sketchul celor de la Divertis e acum la tv, jenibil de-a dreptul.... mi-a placut acum mult timp umorul lor, acum nu, sigur nu!
Cam atat cu eurovisionul.
Acum trec la ceea ce vroiam sa comunic natiunii ce imi citeste blogul (acel grup de oameni care imi citesc postarile si carora le multumesc pentru comenturi): parerea mea despre Dacia.
S-a lansat Duster-ul! prima dacie SUV la cele mai mici preturi, liste de asteptare, masini platite in avans, nebunie.. Felicitari Dacia, sau grup Renault ca nu au bagat brand-ul in gard si au investit in Dacia, separat de Renault. Cat de usor ar fi fost ca dupa preluare sa dea jos logo-ul dacia si sa puna logo-ul renault si sa faca numai masini Renault, renuntand la tot ceea ce inseamna dacia? Foarte usor! Insa nu, "frantujii" au lasat marca Dacia sa traiasca si au inceput sa experimenteze, da-i cu solenza, cu nushtiuce pana au ajuns la logan, blamat de foarte multi initial, ca e asa, ca face, ca drege, ca e hidos, ca nu rezista si ia uite ce succes rasunator a fost de ni se dadeau informatii ca se vinde bine chiar si la germani. Apoi ce au mai facut frantujii, au plusat in experimentul lor i asa a aparut Dacia Logan MCV, pick up, van si iata o noua serie de masini autentic romanesti, apoi a fost timpul pentru noul logan, cu ceva elemente schimbate, in special farurile si spatele (ce se vede din exterior). Apoi hop si cu Sandero, asta a fost facut mai intai prin Brazilia, insa hei, pe sigla scrie dacia la cele facute aici si pare o masina micuta si sprintena, agila. Au facut mcv, pick up si van si la noul logan, apoi sandero step way si acum au evoluat catre Duster. Ma inclin in fata lor ca au stiut sa mentina brandul Dacia si mai mult de ata, l-a facut si mai cunoscut.
Cam atat pe azi, o melodie legata de Dacia nu am, insa m-am gandit sa va prezint deja celebrul clip cu muscaciosul Charlie, in caz ca nu il stiati, E funny rau si fratele, dar mai ales Charlie, ce rade asa inocent. Enjoy!

Azi mi-a fost adaugat blogul in lista de blogroll de pe serialetari.com si pe acesta cale ii multumesc lui Marius. Aaa, daca vrea cineva link exchange, sa lase comm, nu sunt prea pretentios, am decat pretentia ca sa fie un link exchange pe bune.
Titlu acestui post vine de la Charlie, Duster, Eurovision, in caz ca se intreaba cineva :P
Good night!

Should I pray for the minimum now?

Niciodata nu mi-a ajuns ce am. Mai mereu vreau sa am mai mult, iar cand dobandesc acel "mai mult", vreau urmatorul "mai mult" si tot asa... E o crima sa vreau sa performez in ceea ce imi place? E bine, e rau? Deocamdata nu pot da un raspuns clar, insa pot spune ca ma tine motivat acest lucru, dorinta asta constanta de a vrea mereu mai mult, insa e foarte epuizant sa stai mereu ON. Nu reusesc acest lucru si mai am perioade cand intru in pauza. Nu stiu de unde am capatat acest pitic pe creier, insa e ok sa vrei mai mult de la tine si apoi mai mult, mai mult? Pana cand?
Nu imi place sa fac ceva doar sa fie facut. Important e sa imi canalizez energia catre un proiect pe rand.
Si imi raspund singur la intrebarea din titlu: nu, nu ma voi ruga pentru minimum, nu ma voi multumi cu minimum, asta voi face cand ma voi simti slabit, epuizat, pana atunci: bring it on!

Uneori ma gandesc la viata simpla a unor oameni, sa le zic slabi dotati intelectual (aka prosti, desi e prea mult spus) sau mai bine nici asa, doar niste oameni simpli. Adica fac scoala, apoi liceu, apoi se casatoresc, intemeiaza o familie cu copil si tot tacamul, apoi gradinita lu' ala micu' apoi la scoala, apoi liceu lu' ala micu' apoi se casatoreste si ala micu' si vin nepotii. Printre acestea si jobul e pe acolo pe undeva. Mi se pare o viata.. prea simpla, insa ii invidiez din tot sufletul!! Asa, cu simplicitatea lor ei se simt impliniti, simt ca si-au indeplinit rolul; ii vad cum zambesc in poze alaturi de bebelusul lor, apoi acelasi zambet in pozele unde sunt bunici. Sperantele lor nu sunt mari, nu vor suferi acele deceptii dementiale cand nu reusesti sa faci ce ti-ai propus, nu, pentru ei va fi cumplit cand unul din ei are vreo problema de sanatate mai grava, sau cand se intampla ceva grav cu copilul lor. Sincer ii invidiez pentru abilitatea lor de a se multumi cu acea simplicitate.


Recunosc ca mi-a venit ideea postului urmarind la tv clipul de mai sus.
Stiu ca pare ca acest post se cam bate cap in cap cu cel in care imi declaram admiratie pentru lucrurile simple, insa probabil ca asta simt eu, pe dinauntru: o disputa intre eu-l ce ar vrea sa se simta implinit cu lucrurile marunte si sa fie fericit si eu-l ce nu se multumeste cu putin, ce vrea mereu mai mult de la sine. 2 in 1:|
O sa vad care eu castiga pana la urma si o sa va anunt rezultatul...

E primavara iar



Da, iar, ca a mai fost si acum un an si acum doi ani si acum 3 ani, and so on and on :D
Nu stiu cu ce ar fi mai speciala primavara asta insa mereu cred ca primavara ce tocmai s-a instalat este mai cu motz decat cea de anul trecut desi mereu se intampla acelasi lucruri: se topeste zapada, infloresc floricelele, inmuguresc pomii, inverzesc campurile. Insa primvara mereu mi-a dat sentimentul unei renasteri, unei treziri la viata oricat de cliseic ar parea.
Nu reusesc sa ma mir cum se poate ca din cracutele firave ale pomisorilor sa iasi acei mugurasi gingasi, ca apoi sa se transforme in frunze. Sau puterea de care dau dovada ghioceii; astia micii sunt primii ce semnalizeaza venirea noului anotimp. Pentru ei nu conteaza ca mai e zapada, ca mai sunt zile ploioase; ei asta stiu sa faca: sa rasara la momentul potrivit! Si ghoiceii fac parte din acele lucruri simple de care am pomenit eu acum ceva zile, ce ar trebui sa ne inveseleasca, sa ne faca sa ne simtim mai "worm and fuzzy".
Astazi a fost 1 Martie, it's official: e primavaraaa! Urmeaza 8 Martie: ziua mamicii/femeii. Nu stiu altii cum faceau, eu insa cand eram mic pregateam mereu cate ceva special pentru mama de aceasta zi. Si nu pregateam in sensul de "ii luam ceva", nu nene! Ceva-ul ala putea sa il ia oricine pentru orice mamica, eu facem ceva cu manuta mea; recunosc ca in majoritatea cazurilor ma rezumam la felicitare hand-made si ceva simbolic luat, bineinteles, din banii de alocatie, un nimic, fireste :D. Insa era ceva in sufletul meu cand pregateam cadoul, era o stare din aia de mi-e greu acum sa o exprim in cuvinte; stiam ca fac asta din tot sufletul cu multa daruire si simplul zambet al mamei mele facea ca toata munca sa merite. Mi-e dor de vremurile alea cand lucrurile erau simple, cand nu aveam un program fix, cand eram ocrotit. Nu ca acum nu as mai fi sau ca as avea un program fix, insa nu mai e la fel. Acum la 20+ ani ai mei nu mai simt acel fior cand ii daruiesc ceva mamei mele. Da, este un cadou mai valoros, insa nu asta e cheia, se pare. Cred ca tine de varsta, acele nimicuri desenate de mine erau mult mai valoroase datorita varstei de atunci; sunt sigur ca daca m-as apuca acum sa-i mai fac o felicitare ar fi mai reusita decat cele din trecut, insa senzatia nu ar mai fi aceeiasi. Si iar revin la o mai veche obsesie a mea: copiii de azi. Oare ei se simt cum ma simteam eu atunci? Consider ca toate emotiile traite, toate experientele avute in copilarie, adolescnta m-au modelat in ceea ce sunt azi si sunt multumit cu mine insumi, insa mi-e dor de copilarie, vreau sa redevin copil.


Am vazut azi un grup de baietei ce "ofereau" martisoare fetelor de la ei din clasa. Nu stiu sa o faca si fetele nu stiu sa le primeasca!!! Am auzit la un moment dat un "nah" si am intervenit, incercand sa corectez ceva, insa am esuat. Am incercat eu sa le explic faptul ca martisorul SE OFERA, nu se arunca acolo, sa fie! Si nici fetele nu au vrut sa inteleaga ca la primirea unui cadou se multumeste celui ce te-a "cadorisit" fie printr-un pupic pe obraz (mai mult fictiv, ca apropierea si atingerea obrazului nu e pupic) sau un simplu multumesc! Lipsa pupicului o pun insa si pe sema varstei, la 7-8 ani deja pupicul fictiv e ca o declaratie de dragoste, iar daca te vede cineva o sa strige 2 zile dupa tine ca nustiucine e gagica/gagicul ta/tau . Nu, ele au considerat ca e un drept sa li se aduca acele martisoare, iar baietii s-au conformat exact cerintelor lor. Adica "ce vreti voi? martisoare, martisoare; a pai atunci nah!"