Ploua cu zapada, iar si din nou, cadou de ziua lor... pam-pam

Da, ploua cu zapada. Nu , nu inventez eu alte cuvinte in limba romana, ca mi-ar fi fost mai simplu sa spun ninge. Insa exact asta a fost expresia unui elev de-al meu "ploua cu zapada". Deci

1. da, sunt invatator de vreo 3 ani, acesta fiind al 4lea an; Anul asta sunt "binecuvantat" cu clasa I;

2. Sunt invatator intr-o zona unde sunt si copii sarbi si tigani si rudari si romani, proportia fiind in ordinea de mai sus;

Prima oara am auzit asta cu ploua cu zapada prin decembrie, la prima ninsoare, eram prin clasa si el exclama entuziasmat peste masura: "Domnu' , ploua cu zapada!" Initial m-a bufnit rasul, iar el s-a mirat de rasul meu, apoi i-am explicat ca nu se zice ploua cu zapada ci ninge... si atat. La ceva timp dupa am inteles ca ei, sarbii (baiatul este sarbii) inmare cam asa zic cand ninge, pe limba lor, ca nu ar avea un termen specific pentru a ninge. Daca stie cineva, sa ma corecteze.

Initial nu vroiam sa dau prea multe date despre mine pe blog. Care mai e frumusetea internetului/bloggingului daca nu sa stai ascuns sub anonimatul unui nick name? Insa pana la urma am simtit nevoia sa povestesc aici si de chestiile ce mi se petrec la scoala, so this is it! Ii apreciez mult pe copiii sarbi, deoarece consider ca lor le este foarte greu la o scoala unde se vorbeste, se invata in limba romana. Deci ei de la 5-6 ani (de la gradinita) sunt nevoiti sa invete o limba straina!!! pe cand eu/noi am avut primul contact cu limba straina (oficial) prin clasa a IIIa, parca. Apoi ei in clasa a IIIa invata a 2-a limba straina. Le vine foarte greu inca, sunt clasa I, ii vad ca se poticnesc la unele cuvinte, uneori cand se grabesc sa imi spuna ceva incep cu "cum se zice...?", alteori ii mai prind bombanind ceva in limba lor si ii rog sa vorbeasca romaneste, sa inteleg si eu ce spun, si se conformeaza. Mai povestesc altadata despre clasa I si despre meseria asta.

Acum vreau sa le urez la multi ani mamicilor, in special mamicii mele! Sunt multumit ca am o familie normala, ce nu a trecut printr-un divort si am camin unde m-am format ca persoana si ca individ in societate. Familia mea este alaturi de mine in tot ceea ce fac si m-au sprijinit cum au putut ei mai bine, uneori cu sacrificii din partea lor. Insa cred ca asta ar cam insemna sa fii parinte, sa te pui pe tine pe locul doi, in favoarea copilului tau. Ar fi multe de spus despre insemnatatea mamei in viata fiecaruia insa conssider ca m-as lungi prea mult si as ajunge la aceeasi concluzie: mama este fiinta cea mai draga de pe acest pamant! Ca la un moment dat apare o EA si ca acel raport de dragoste se va debalansa nitel e altceva, e ordinea fireasca a lucrurilor, insa mama e singura femeie ce te va iubi neconditionat, fara sa intrebe, fara sa vrea sa stie nimic, ajutandu-te la greu....

Stiti cantecelul "e ziua ta, mamico"? pe undeva pe la ultima strofa zice cam asa " De ziua ta, mamico, nu-ti dau nici comori si nici bani. eu iti urez mamico, un sincer la multi ani!" Situatia nu se schimba nici cand crestem, orice i-am da cadou, mama vrea doar sa se simta mama, sa se simta iubita de mogaldeata pe care a adus-o pe lume, in ochii ei nu conteaza ca avem 80 de kg, ca pana la urma vom avea copii, mereu vom fi copilul ei.

PS: daca sunt invatator a nu se interpreta ca scriu tot timpul corect. Am un buton on/off si se mai strica si el....

Pregatesc un articol despre pararea mea despre religie, biserica si slujitorii Domnului.... de cateva zile il pregatesc, inainte de culcare....