Et in Bulgaria ego!

Dupa cum am anuntat, am fost plecat la mare :D
Am ales si anul acesta Bulgaria. Nu stiu de ce insa parca simt nevoie sa ma justific cumva... nu, nu sunt un snob caruia ii pute litoralul romanesc sau care se duce la "aialalti" numai asa, de fite. Am fost si la noi si la ei, nu cred ca e cazul sa ma apuc sa enumar diferentele. Spun decat una, care face marea diferenta pentru mine: acolo eram doar noi romani. Nu ca as avea ceva in mod special cu romanii, insa parca m-am saturat de cocalarese si pitiponci de plaja. M-am saturat de plaja plina de gunoaie, de preturile mari si uite ca ma apuc sa enumar diferentele. Sper ca nu tine neaparat de Romania, ca si eu tot roman sunt, dar sa-mi cada o mana daca nu am carat un pahar de plastic o jumatate de ora pana am vazut un cos. Mi s-a spus ca  acolo au investit mult nemtii, ca au vanit cu bani si idei si le-au amenajat plaja, statiunile. Ce frumos era la receptia hotelului cand vedeam tot felul de grupuri si grupulete de turisti: nemti, olandezi, polonezi, o echipa de fete (nu stiu ce sport) din Venezuela si din alte tari. Intr-adevar statiunea (Sunny Beach) era organizata ireprosabil, cu piste pentru tot felul de trenulete, trasuri si mopede (1 moped, doua mopede?), cu terase, buticuri cu tot felul de suveniruri si hoteluri care de care mai aranjate, mai dichisite.
O chestie pe care eu nu o stiam (pana in 2009): cica Bulgaria e tara trandafirilor.  Si eu am o chestie cu suvenirurile in Romania: oriunde te-ai duce gasesti suveniruri specifice unui anumit obiectiv turistic. De exemplu anul trecut la mare puteai cumpara machete cu castelul Bran. Wtf? Ei la astia nu e asa. In schimb au o adevarata colectie de produse facute din trandafiri. Initial credeam ca sunt trandafiri obisnuiti, insa sunt trandafiri carora eu/noi le spunem "de dulceata". Si din trandafirii astia au facut o gramada de produse, de la dulceata din petale de trandafiri, la apa de toaleta, sampon, gel de dus, balsam de buze, crema de maini, de fata, am gustat chiar si rahat din petale de trandafiri. probabil mai sunt multe pe care nu mi le amintesc acum.
Iar m-am mirat ca acolo gaseai tot felul de briceaguri, cutite, cutitase si diferite arme pe tarabe :D La fel, fake-uri in materie de orice pe toate tarabele. Ceasuri de 12 leva (aprox 24 lei) de la toate firmele si marcile posibile, genti, parfumuri, cd-uri, dvd-uri, diferite telefoane mobile si mp3 playere... toate fake. Nu ca as fi eu ala care tine la brand, insa am studiat cateva si nu parea tocmai "de incredere" | sau altfel spus atatia bani, atata peste.
Am ramas placut surprins de faptul ca te puteai intelege cu aproape oricine in engleza, pe la mai toate buticurile si terasele. Preturile de la terase erau acceptabile, ba chiar convenabile (de exemplu 1 bere la halba - 1 leva, nu era cine stie bere, era un brand local).
Am avut parte de vreme frumoasa, inca din prima zi m-am inrosit ca un rac, cu toate cremele de pe lume. Mi-am luat si o sperietura deoarece dupa prima zi nu aveam un rosu uniform pe piele, ci era un amestesc ciudat de rosu si alb. A trecut si s-a facut rosu peste tot :P
In prima zi am fost si la peste (nu stiu de ce, caci mie nu-mi place sa pescuiesc) Am zis ca o plimbare pe tarm merita. Si am facut rost de niste instructiuni de la o tanti de la o taraba pentru un loc bun, apoi am mers, si am mers, si am mers si am tooot mers cred ca vreo ora. Pe drumul asta am dat si de o bucata de plaja pentru nudisti, nesemnalizata, neingradita, nimic. Mergeam pe malul marii cu apa la picioare si odata au inceput sa dispara slipurile.  Nu stiu, poate sunt eu mai pudic, insa sa stai in putza goala pe plaja e ceva ce nu prea pot sa inteleg. De ce as face asta? Chiar vreau sa-mi vada toata lumea putza? Si m-a mai deranjat inca o chestie, ca erau acolo si copiii nudistilor. Ok, esti tu o tanti ce vrei sa stai fara haine pe plaja, stai, dar nu-ti chinui copilul. De ce il obligi sa faca si el ce faci tu? De ce trebuie sa vada el/ea oameni dezbracati? Ma rog, poate sunt eu prea de moda veche...
Am fost si la un waterpark. A fost tare frumos si acolo.
In mare, am zis de ce mi-a placut: o gura de aer proaspat fara cocalari si pitipoance, fara preturi ridicol de mari, fara fite si fara griji. Drumul a fost bun, fara probleme, masina n-a patit nimic (puteti sa o anuntati pe tanti Udrea). Partea mai putin buna e ca mai sunt 2 luni de vacanta :P
Voi ce planuri aveti? Bac, admitere? mare? munte?

de ce nu-mi place

Simteam nevoia de ceva vreme sa scriu acest articol. Cred ca e momentul...
Nu prea stiu cum sa incep...
Initial am inceput (se considera pleonasm?) acest blog sub psedonimul "Smiley_tgv", id-ul meu de messenger, nick name-ul meu din lumea virtuala. Nu ma intrebati de ce smiley, ca nu sunt tocmai un zambaret (zambesc des, insa cu motiv, nu ca prostu'n targ), insa va pot spune ca tgv-ul vine de la Targoviste.
Initial ma gandeam ca e totul ok, ca pe blog pot sa spun orice, ca un prieten are sosete roz, ca o cunostinta si-a incuiat cheile in masina si tot felul de realitati, fara ca cei de care povestesc sa se prinda. Apoi nu stiu cum... daca stau sa ma gandesc prin folosirea mai multor conturi pe diferite siteuri au inceput sa apara date despre mine; orasul  din care sunt nu era cine stie ce secret, insa apoi am dat pe undeva de inteles ca sunt invatator, apoi usor usor ce liceu am facut, ce facultate si pe nesimtite m-am trezit in mijlocul unor straini cu chilotii-n vine (vorba vine :P). Si picatura care a umplut paharul a fost nenorocitul de facebook. El si curiozitatile lui: adresa, loc de munca, data nasterii, starea relatiei,  ce muzica imi place, ce filme si ce seriale... si m-am trezit si fara acei chiloti (teoretic vorbind). Fara sa-mi dau seama s-a facut legatura intre smiley_tgv si numele meu adevarat si atunci mi-am schimbat numele pe facebook, unde ma cheama tot Smiley_tgv :)); acolo am poze facute de mine (imi place sa cred ca e o pasiune de-a mea), insa rar spre foarte rar (1pana azi, de azi inainte 2) poze cu mine.
Mi-e suficient ca toata lumea (cine vrea) stie despre mine jumatate din viata mea, nu ma simt confortabil sa-mi stie si moaca (probabil unul dintre piticii de pe creier)... Poate sufar de vreo cine stie ce boala opusa exhibitionistilor. Nu-mi place sa ma arat in online. Nu vreau sa se stie ca eu sunt ala de a scris aia, de gandeste asa, de ii place aia si asculta muzica aia si se joaca acel joc tampitel  pe facebook. Vreau sa fiu un eu fictiv, unul care sa se exprime liber, sa poate sa spuna de exemplu ca o anume colega de serviciu e o scorpie si ca i-as scoate ochii cu furculita, sau ca vanzatoarea din colt nu-mi da niciodata restul, ci produse de restul de bani. Vreau sa spun ca ma-sa lu Gigel e o vaca incaltata ce habar nu are de copilul ei, fara ca maine poimaine sa vina si ma traga de maneca careva din cei vizati....

Insa imi dau seama ca acest lucru nu este posibil, si ca odata si odata tot se va sti aproape totul despre mine one click away. Recunosc faptul ca  trebuie sa fie destul de enervant cand vezi ca tu te-ai dezbracat complet in fata facebookului si vine altul care se ascunde in spatele unui avatar, in spatele unei imagini frumoase, si la informatii sunt numai de umplutura.... Acelasi sentiment il am si eu pe blog, eu iti spun ca azi am fost acolo si colo, ca am vazut aia, ca am simtit aia, iti arat chiar si o poza, iti povestesc ce am patit ieri si apari tu, ca cititor, protejat de anonimat, nu dai nimic despre tine, nu stiu cine esti, ce varsta ai, de unde esti.
Poate ca asa trebuie sa fie... imi dau seama ca in epoca in care traim asta cu anonimatul pe internet incepe de devina o iluzie, caci pe orice site am merge, pe oriunde am comenta ceva lasam o dara ca de melc...
Am scris acest post deorece tineam sa lamuresc asta cu pozele cu mine pe facebook. Am postat o poza cu mine pe facebook si cateva persoane s-au aratat surprinse de felul cum arat, caci aveau in cap o alta imagine cu mine, isi imaginau ca arat altfel... si asta era si scopul meu, sa fiu baiatul ala care scrie aia si gandeste aia, iar fata sa-mi fie cumva in umbra... si fiecare sa-si faca de cap cu privire la modul cum arat.
Promit totusi sa imi fac curaj si sa postez si poze cu mine pe profilul meu de facebook. Sper sa nu ajung sa pun poze cu mine in toate ipostazele posibile :)) Somebody stop me! Insa o sa incepu cu pasi de bebelusi si pana la urma o sa ma vedeti in  diferite poze :)) Deocamdata am inceput cu un headshot, pozat de undeva de sus.
(a nu se intelege ca ii privesc cumva piezis pe cei ce-si pun poze din vacante, poze cu catelul, cu purcelul, cu prietenii, poze de la bere, poze din parc, de la concerte. Nu, am inteles care e scopul facebook-ului, da' eu eram ala ce se incapatana sa faca invers, si voi, restul sunteti aia normali. Ii privesc piezis pe aceia ce uploadeaza poze demne de cocalari.com, baieti la pieptul gol, cu "beutura", bani si femei pe langa ei, pe fetele cu sanii si boticul la inaintare - poate o sa scriu un post cand revin din vacanta)

Recomandare filme de animatie

Am incetat de ceva vreme sa le mai consider simple desene, sau desene pentru copii, caci cu greu se poate spune ca Shrek sau Ice Age sunt filme pentru copii. Eu nu le consider asa, caci tare mi-e greu sa cred ca un copil ar prinde toate poantele, sau ca unele replici ar avea efectul scontat asupra lor. Desenele pentru copii sunt Tom&Jerry, Ciocanitoare Woody, Mickey Mouse si altele, mai simplute, mai usor de prins pentru copilasi, pe cand animatiile din zilele noastre au un mesaj in spate, au o gluma, niste apropouri:P
Am cautat sa le proiectez elevilor mei o animatie dublata in romana. Am gasit una insa mie unul nu mi-a placut si mi-e greu sa cred ca niste pusti de 7-9 ani ar avea atentia necesara pentru a urmari un film o ora si ceva. O sa incerc la anul, poate la mai schimb putin gusturile (momentan sunt la "cikalacacickicea").
Si acum vreo 3-4 saptamani am vazut vreo trei mai "rasarite", pe care as vrea sa le impartasec cu voi, poate aveti chef de un film de animatie bun. O sa fac un top 3 si o scurta descriere sau parere despre fiecare
#3 Gnomeo &Juliet
Asta n-a fost cine stie, same old story, numai ca de data aceasta versiunea cu pitici de gradina. Recunosc faptul ca ma asteptam la asta, nu ma asteptam la cine stie ce capodopera, sau la vreun masterpiece. Low epectations, dar destul de reusit, ba chiar am ras la unele faze. Mi-a placut de ciupercuta, de flamingo si de broscoi :P

#2 RIO
Despre un pasaroi albastru, originar din Brazilia, "infiat" si  imblanzit de o fata de la oras. Aflam ca este ultimul mascul din specia sa si ca femela lui este in Rio, si de aici incepe aventura :D Destul de multe poante si replici bune si un mesaj pentru viata.
(nu am gasit trailer care sa permita embeded, deci aici poate fi vazut trailerul)
#1 Rango
O poveste destul de intersanta, narata cum trebuie, cum personaje dragute, cu muzicuta, cu ceva iubire, western....  Ne prezinta povestea unui cameleon ce se pierde de familia lui de oameni si ajunge intr-o comunitate de animaulte ciudate, ce au o problema si se implica in rezolvarea acesteia. Normal ca si aici avem  ceva love story si un mesaj . Iata trailerul:

Am fost la Cinema City in Pitesti si am avut de ales intre The Hangover 2 si Kung Fu Panda 2. L-am ales pe primul, insa abia astept sa vad si Kung Fu Panda (varianta subtitrata, nu cea dublata) 

(acesta este un articol scris in avans, asa ca voi raspunde posibilelor comentarii cand ma intorc din concediu :P)

Ceva recomandari de filme de animatii bune?

12 Tatuaje practice misto

Am de mult timp acest link salvat la favorite pentru a-l transforma intr-un articol pe blog si iata ca azi pare sa fie momentul potrivit :D
Nu stiu ce parere aveti voi despre tatuaje, insa mie imi plac. Incepe sa nu-mi mai placa atunci cand sunt prea multe sau exagerat de incarcate. Am trecut demult de faza cu "tatuajele sunt pentru puscariasi" si le consider o metoda de a-ti  imbunatai lookul sau ca pe un accesoriu (permanent, ce-i drept). Nu cred ca mi-as tatua ceva vreodata pe piele, caci as fi tare indecis ce sa fie si unde sa fie... Acum daca stau sa ma gandesc ce si unde mi-as tatua imi trec prin minte asa de multe idei, ca daca le-a aplica pe toate as deveni o sorcova:))
Situatia e alta cu tatuajele facute cu henna. Un d-ala mi-as face, insa unul mai aparte, nu jaguari, tigri, cine stie ce litere chineze sau semne tribale sau alte minuni. Nu! Mi-as face unul destul de micut, nu stiu unde deocamdata. E vorba de cel din stanga sus. E un simbol celtic: triquetra. E format din 3 semicercuri, unite cumva de un cerc. Da, este un simbol din Charmed *(serialul meu favorit ever), serialul pe care il revad la orice ora cu aceeasi placere ca prima oara si din care (spun eu) am invatat o gramada de lucruri.
Acum sa revenim la tatuajele misto :D

Mai departe...

I heart Loredana Groza

 Loredana- me like it!
De foarta multe vreme stiu ca imi place Loredana Groza, imi place, place, place. Si chestia amuzanta e ca nu pot spune cu exactitate de ce imi place... Fredonez majoritatea cantecelor ei, cred totusi ca sunt cateva pe care nu le stiu.
Mi-e foarte greu sa aleg una anume si sa spun asta imi place!
Cum sa nu-mi placa Extravaganza? Cum sa nu stiu toate versurile de la Lumea e a mea sau de la Suflet drag? Pana si Lele, Zig Zagga sau Tzuki imi plac. Mi-a placut si stilul ei gipsy prin care a trecut (cel mai mult mi-a placut Departare si Suflet de vanzare) Ador aroma ei -   si ma trezesc cantand/susotind prin casa "aromaromaromaromaromaromarom aroma ta", nu prea ma regasesc in Femeia ta, insa imi place beatul. Cred ca toti vrem Toata noaptea :P  Nu stiu de ce nu a mai promovat Sundance, caci suna destul de bine. She's like a rockstar!
Si nu pot sa nu scriu si de Vise din nou sau Zapada palmei tale.
Dupa atat "zbunti zbunti" parca mai merge si o melodie lenta, pe care sa-ti asezi amintirile, sa-ti revezi clipe din viata si in care sa te regasesti in diferite momente ale vietii.
Cand ma gandesc la cineva mare din muzica, initial as spune Inna, apoi Paula Seling, insa de-acum mi-e clar ca raspunsul e Loredana Groza. Inna e prea mainstream, prea pe val, Paula e prea "retrasa", pe cand Loredana e pe undeva pe la jumatete, stiind mereu fie sa ofere ce se cere, fie sa impuna ce sa se ceara.
O admir mult pentru ca s-a zbatut sa fie tot timpul pe piata! E singura din generatia "old school" ce a patruns in sufletele tinerilor. Nu Mirabela Dauer, nu Madalina Manole, Angela Similea sau alt coleg de generatie, care se multumesc cu statul de artist dobandit pe vremea cand doar ei erau pe piata, cand nu aveau concurenta.

Nu mai am prea multe de spus, doar ca cd-ul din poza este al meu, cumparat acum ceva ani (vreo 2 sau 3), pe care l-am regasit de curand si pe care probabil l-am ascultat pe drumul spre mare(acesta este un articol programat| trebuie neaparat sa caut si cd-ul cu Vama Veche....)

Enjoy this:

Ramas bun, clasa a IIa!

Gata. s-a terminat!
Cu bune, cu rele a trecut si clasa a IIa si deja suntem ca si trecuti in clasa a IIIa. O sa invatam ce e aia inmultire, impartire, o sa ne batem capul cu parti de vorbire, parti de propozitie si calcule tot mai grele.
A fost pentru prima oara (in 5 ani) cand am lasat repetenti. 4 bucati mai exact... si am ramas doar 19. Nu aveam de gand sa ii las repetenti, insa pe 2 din cei patru nu i-a mai vazut la scoala de prin noiembrie, iar ceilalti 2 veneau la scoala cand aveau chef: aproximativ 2-3 zile pe saptamana, in unele saptamani...
In toate trebuie sa existe un inceput, si iata ca am lasat primii copii repetenti. Sunt impacat ca nu am curmat niste vise, ca nu am mutilat 4 destine si ca nu i-am marcat pe viata. Nu, nu eu am facut toate astea, ci parintii lor cand au decis sa-i aduca pe lume (nu as vrea sa detaliez acum, insa trust me, parintii lor nu-i merita)
Acestea fiind spuse, miroase a vacantaaaaaaa! Asa ca maine (duminica) mergem in excursie pana la Barajul Vidraru, pe drum vom vedea unde a fost zidita Ana a lu' Manole (pe sistemul Blonda lu' Bote) si daca ne vom incadra in timp Gradina Zoo din Targoviste. Am auzit ca si Cetatea Poienari e "pe traseu", insa nu e inclusa in itinerariu.
Duminica noapte plec si la mare (Sunny Beach, BG), asa ca voi reveni peste o saptamana, cu bateriile pline, cu impresii de vacanta/concediu si cu multe poze, sper :D
Vacanta placuta!

Am avut aceeasi problema!

Jur ca atunci cand am vazut imaginea asta m-am gandit ca se refera la mine. Cu siguranta!
Fratele meu poate fi martor. Pe vremea mea (da, am voie sa spun asta), cand ne uitam la calculator cum se uita mata-n calendar, foloseam calculatorul doar pentru lucruri "de baza", paint-ul concura cu solitaire-ul ca  distractie la calculator, iar internetul era ceva de neimaginat, ca un fel de ozn. Si intr-o zi am inceput sa descoperim impreuna jocurile (nu pot uita cata emotie si bucurie am trait cand a venit fratele meu acasa cu vreo 2-3 cduri cu jocuri) Daca tin bine minte erau chiar astea 3: Carmagedon, Sonic Race si Fifa 98. Si le-a instalat el (pe atunci necesita o adevarata maiestrie, nu putea orice mucios sa dea next, next, i agree si finnish) si le-am probat impreuna. Normal ca atunci cand m-am vazut singur cu tehnologia in casa (adica pc-ul) am zis sa ma mai joc si eu nitel, sa ma antrenez si le-am luat la rand pe toate (3!), insa cand am ajuns la Fifa 98 imi cerea la un moment dat sa apas tasta "any", era ceva.. "to continue pre any key".  Intelegeam eu 2-3 boabe de engleza (traiasca Cartoon Network-ul). pentru a continua apasa tasta "any". Normal ca atunci cand eram cu fratele meu nu dadeam importanta acestor detalii si m-am trezit ca habar nu am care dracului era tasta "any". Si am citit pe mai toate alea mai speciale "esc", "caps lock", "alt", "ctrl", "shift" insa tasta any nu era nicaieri. Pe atunci nu apasai ca nebunul pe taste ca Dedee (what does this buton do?) asa ca am cautat cuminte vreo 15 minute tasta any, dupa care m-am lasat pagubas si m-am jucat Carmagedon sau Sonic Race. Normal ca imediat cum a venit acasa l-am intrebat pe fratele meu care e tasta "any"; Dupa un scurt teasing mi-a dezvaluit secretul: tasta any e aia mare de pe care se pune spatiu cand scrii :)) O buna bucata de timp numai p-aia o apasam cand vedeam ca-mi cere sa pasa tasta "any". Abia dupa o perioada m-am prins ca puteam sa apas orice tasta, ca ma ducea mai departe.

Nu comentez aiurea!

Pot spune ca de cand am acest blogulet (ba chiar mai inainte de asta) imi place sa spun/scriu strict ce si mai ales cand trebuie.
Am observat inca de la inceputuri ca pentru a avea un blog  vizitat si comentat trebuie sa vizitezi si sa comentezi si tu la randul tau. Toate bune si frumoase pana la un punct, cand am ajuns in aceeasi situatie penibila de pe hi5 de acum ceva ani gen "las comment daca returnezi" si astfel s-a ajuns la un troc, un schimb de comentarii, cum faceam schimb de abtipilduri si alte cartonase atunci cand eram mici.
Un lucru ce m-a cam dezavantajat (consider acum) caci la mine nu prea merge asta cu "ma comentezi- te comentez" din cateva motive simple (in mintea mea). Poti sa-mi lasi comentarii la articolele mele insa daca nu spun ceva e ca si cum nu le-ai fi lasat. Nu astept comentarii pupincuriste, nu ma astept nici sa ma musti de fund degeaba, insa cateva cuvinte legate cat sa imi dea de inteles ca ai apreciat ce am avut de zis sau ca ai o alta parere , sau ca pur si simplu ai ceva de zis.
La fel e si la mine, citesc multe bloguri, unele deosebite, interesante,  care mai de care mai tentante si imbietoare la lasat comentarii insa ma rezum la a spune ceva numai unde cred eu ca se merita si am ceva interesant de spus. De exemplu Gabriela Elena are niste articole superbe, pe care le citesc, le recitesc si recunosc faptul ca mi-e destul de greu sa spun ceva destept, la nivelul celor scrise de ea, asa ca de multe ori ma abtin (am eu o regula gen decat sa spun prostii mai bine tac). Pe de alta parte MrClaudyu are niste articole pe genul "jurnal" (sau cel putin eu asa le interpretez) si la multe dintre ele nu-mi pot baga bocancii in trairile lui. Stiu ca avand un blog in spatele caruia e imaginea ta, un blog citit si de cunoscuti, te mai infranezi si nu poti spune totul, asa ca nu prea pot analiza postarile lui, ca imi lipsesc cateva piese de puzzle. Ioana Radu  cred ca nu mai are acceasi tragere de inima.. sau timp... sau si-a mai schimbat prioritatile, caci nu mai regasesc la ea articolele de altadata la care era o placere sa las un comentariu. Sau poate ca mi-am setat eu asteptarile prea sus, e si ea om pana la urma. Inteleg deplin asta, daca cineva o poate face eu sunt ala. In ultima vreme comentez mai des pe blogul Grapefruitului , insa si aici sunt articole si articole. Imi place sa-i citesc articolele deorece are o viziune destul de obiectiva si girlie in acelasi timp. Si prin obiectiva vreau sa spun ca spune ce vede, analizeaza si transpune intr-un fel pe placul meu.
As putea sa continui asa cu fiecare din lista mea de bloguri (caci pentru mine nu e doar o lista de bloguri), caci  imi place sa cred ca citindu-i le sunt cumva aproape, ca am baut cafele si beri impreuna. Stiu cam de fiecare ce a mai facut, pe unde a mai hoinarit, de ce au au avut pofta in ultima vreme, ce i-a deranjat, ce le-a placut sau ce planuri de viitor au.
In perioada de absenta de pe aici am scris nenumarate articole in minte, vreau sa scriu despre aia, despre aialalta, am salvat o gramada de pagini la favorite pentru a le discuta si analiza pe blog; am "furat" o gramada de imagini de pe diferite conturi de tumblr pentru a le potrivi cumva cu viitoarele postari sau doar pentru amuzament si acum sunt si in dispozitia necesara pentru a scrie , asa ca tineti-va bine!

Stiti ce-am desenat?

(La multi ani tuturor copiilor si copiilor mari cu suflet de copil)