Zilele astea e nebunie in capul meu. Scoala imi ocupa majoritatea energiei (ca sa nu zic timp). Dupa 4 ore in care vorbesc cu peretii am nevoie de cel putin 2 de repaus (care saptamana asta rar s-au concretizat in ore de somn), peste care am sarit cu ajutorul nessului cu cola si a 3in1-urilor. Vad ca experienta din anii anterior nu m-a invata nimic si imi doresc ca toti elevii mei sa fie foarte buni (cer prea mult?), ba chiar am lasat mai jos stacheta, in ideea ca macar asa o vor atinge mai multi. Fara cooperarea parintilor nu pot sa fac nimic, atata timp cat unii isi trimit copiii la scoala exact ca pe niste oi la pascut.... De la inceputul anului (ca in fiecare an) mi-am cumparat vreo 10 caiete tip 2 si vreo 10 pixuri pt prietenii mei mai colorati; caci nu e vina lor, ci a parintilor. Insa nu numai tiganii sunt problema; nici ceilalti nu isi verifica deloc odraslele, care au inceput sa nu-si mai faca temele. Dictarile sunt un dezastru zi de zi si simt ca 1 an am muncit degeaba si in continuare muncesc in zadar, nereusind sa cladesc nimic.E un sentiment tare neplacut sa vezi ca munca ta nu da roade, mai ales cand stii ca ti-ai dat sufletul sa iasa ceva bine. Sunt zile in care nu apuc sa mananc un sandwich, in fiecare pauza trebuie sa fac ceva, daca nu corectez ceva, trebuie sa xeroxez ceva, sa "detensionez" relatiile conflictuale, sa... sa.... si ritmul este foarte alert.
Astazi in ora de la 11, dupa ce a trebuit sa tip/urlu de mai-mai sa-mi scot plamanii sa fac inteleasa o afurisita de lectie a inceput sa-mi tiuie o ureche.. Cica tensiune mare sau cam asa ceva. Asa ca daca trece mai mult de 1 saptamana si nu scriu pe blog se stie:
am crapat la scoala!
La sedinta cu parintii au venit decat 4-5 parinti! Pe restul ii doare in fund (lucru demonstrat de absenta la majoritatea sedintelor). Ca sa fac tot posibilul, am acceptat sugestia lor de a tine sedintele duminica, in ideea ca au mai mult timp si vor veni mai multi. Degeaba, aceeasi 4-5 vin mereu.
Daca as fi fost tipul de cadru caruia nu-i pasa, la care timpul trece, leafa merge si care-si numara zilele si cafelele poate ar fi mai bine pentru mine, insa nu pot! Atata timp cat eu imi dau sufletul in clasa si fac tot posibilul sa aiba rezultate bune vreau sa se vada aceste rezultate! Insa zi de zi ma vad mai sufocat! Si culmea, in clasa I parca erau alti copii.
Nivelul de dezamagire a atins un nivel istoric, am trecut prin mai multe scoli, insa ca in cea unde sunt acum nu am patit nicaieri si incep sa raman fara speranta ca se va indrepta ceva.
Poate nu ar trebui sa ma vait pe blog, insa cum nu am o reteta anume si este un blog personal cred ca pot sa scriu despre starile prin care trec, fie ele pozitive sau negative.
4 pareri:
Sigur ca e norml sa spui ce probleme sufletesti sau nu ai , din pacate in majorottea claselor este asa , la fimiu este jale in clasa, copii foarte rai , raspund extrem de urat , nu au nicio treaba cu scoala asa ca doamna este pe punctul de a i lasa si sa i a clasa 1, degeaba se straduieste draga de ea ca nu are cu cine . Ma uit in schimb la nepoata mea la Scoala 2 , daca doamna a fost fosrte exigenta de la inceput acum nimeni nu cracneste, cum o fi mai bine habar nu am , cert este ca daca i lasi de capul lor...nu ai ce sa le mai faci.Cred ca trebuie mai muta autoritate, sa inteleaga ca acolo tu esti seful , zic si eu , nu i un sfat neaparat, insa vorbesc din ce vad in scoli.Eheee , ce era scoala odata cand nu se auzea musca in scoli..
Cred ca ti-ai ales cea mai grea meserie...nu stiu cum faci fata...sincer. Eu una nu as rezista, as inebuni iar cand vezi cat evolueaza lucrurile...ca se apuca de fumat unii inca din clasa 1 sau a 2-a iti vine sa te tot duci.Iar cel mai aiurea este ca te-ai chinuit sa faci niste studii ca mai apoi sa poti educa cativa mucosi care sunt extrem de rai si necontrlati de parinti...e trist stiu, chiar daca iti faci cu drag meseria, nu primesti nici respectul cuvenit nici rasplata la care te-ai fi asteptat...
Acelasi lucru se intampla si la mine la liceu. Cat se chinue toti profii sa ne faca sa intelegem tot ce ne preda, dar la un moment dat se mai trezesc unii care mai si dorm in ora, ca nu au inteles nimic. Si normal ca te enervezi cand vezi indiferenta elevilor. Cel mai greu e sa ai de-a face intr-o meserie cu oameni,fie ei chiar si copii. Iti urez bafta! Chiar ai nevoie.:*
@Darias:
transmite- doamnei ca si cei de clasa I sunt la fel, sau chiar mai rau... nu cred ca tine neaparat de exigenta, cat de parinti, de educatia de acasa. Pana acum am avut o relatie de prietenie cu elevii mei (din anii trecuti) si de respect reciproc si totul mergea struna.
@ Zuzu: cea mai grea, cea mai grea, bine ca nu e si cea mai murdara (Dirty jobs). Chestia e ca imi place ce fac, insa am momente cand o iau razna. Stiam ca fac studiile pentru a educa mucosii, insa nu ma asteptam sa fie asa de rai si delasatori
@ ballykissangel:
multumesc de urare, insa la liceu e alta poveste, alta grupa de varsta, alte probleme :P
Trimiteți un comentariu