Observ ca mai multa lume a postat articole pe bloguri referitoare la prima zi de scoala. Ce e a fost, ce este si mai ales ce va fi. Cred ca fiecare are amintiri placute din prima zi de scoala (prima, adica chiar prima zi de scoala, la intrare in clasa I) Sunt putine momente in viata pe care ni le amintim perfect si de care ne aducem aminte cu drag. Cred ca prima zi de scoala este unul dintre ele. Nu conteaza ca ati avut o invatatoare scorpie, sau ca ciclul primar nu v-a adus cine stie ce satisfactii, incepand din clasa I se leaga prietenii, ce pe viitor se vor consolida sau se vor risipi.
Astazi am avut si eu parte (iar) de prima zi de scoala. In fiecare an este diferit, in fiecare an alte mutrite ma cauta cu privirea, chiar daca ei sunt aceeasi. An de an ii vad cum se schimba, cum se dezvolta, cum se transforma.
Si in acest an mi s-a confirmat aceasta teorie. Desi nu ar trebui sa fie cine stie ce schimbari intre clasa I si clasa a IIa, eu am vazut astazi aceste schimbari. In primul rand le lipsea temea din ochii aia mici, caci anul acesta stiau pe cine sa caute prin marea de oameni, stiau ca voi fi alaturi de ei. Imi place sa cred ca mi-am dezvoltat o relatie atipica cu elevii mei; in sensul bun; o relatie bazata pe respect reciproc si pe prietenie. Cred ca elevii mei vor creste fara frica de invatator, fara spaima aia teribila de nu mai puteai sa misti nimic. De 4 ani de cand sunt printre ei am observat ca sunt si ei altfel de la an la an si de la om la om(am fost si in localitati diferite). Si intr-un singur an mi-am propus sa nu ma atasez emotional si chiar mi-a iesit, cu mult ajutor din partea lor si din partea conducerii. Nu credeam ca sunt capabil, insa anul scolar 2008-2009 imi lipseste din memorie, nu mai tin minte bine numele lor,serbarile; iar pe cei din 2006 ii stiu cu nume si prenume, atat pe ei cat si parintii lor. Va spun, este o experienta nemaipomenita sa ajungi sa vorbesti pe messenger cu fosti elevii. Altadata am sa pun pe blog niste scrisorele de la elevii mei de suflet, care au fost primii, si pe care nu ii voi uita niciodata.
Hai ca deja am scris mult fara sa exprim la fel de mult (cred). In orice caz am vrut sa spun ca eu inca traiesc bucuria inceputului de an scolar (an de an) si ca an de an vad cum mogaldetele evolueaza in fata ochilor mei. Desi nu se compara cu primii elevi incep sa-i indragesc din ce in ce mai mult si pe monstruletii actuali, cu nazbatiile lor, cu prostioarele, cu temele lor nefacute, desi sunt un fel de oite negre ale serie, snt oitele mele!
Altadata trebuie sa incep sa va povestesc si nazbatiile lor.
(nota: pozele ce ilustreaza acest articol sunt poze facute caietului meu de lecturi particulare, clasa a Va, pe care inca il detin si care a "supravietuit" ultimei actiuni de curatire a arhivei, ca doar am spus ca strang tot felul de chestii de care cu greu ma despart. That's me)
0 pareri:
Trimiteți un comentariu