Heroes, s III, ep 6 Dying of the Light

in primul rand : wow, apoi awesome, apoi : greatness achieved!

pt mine, episodul asta a avut de toate ;)) o sa il analizez si eu pe rand (cam tarziu):
- fazele cu HIRO&ANDO si Mr african Isaac: foarte tare!! cred ca lopata in freza o merita, iar cea de-a doua, a fost si mai si, plus hazul pe care il provoaca, incercand sa il “pacaleasca”
- chestia cu tracy si nathan si mohinder, nu stiu de ce nu i-a impachetat si pe cei doi.. ce aveau ei in special? (si nu puteri, ca si dra Maya avea puteri si tot la cocon a sfarsit) deci? si cand am vazut ca mohinder pune botu (scuzati limbajul, dar se potriveste si o ia pe tracy de mana, stiindu-i abilitatea, deci cat de tampit sa fii? cam atat (in episodul asta mohinder a fost mai prost ca hiro, a mon avis :P)
- lupta dintre sylar si peter: nu stiu si nu prea imi bat capul cu schimbarea lui sylar (ca imi convine :D) insa si peter ar fi putut face o super echipa cu sylar, aproape de neinvins (aproape, ca niciodata nu se stie), in schimb, cei doi se lupta “frateste”. deci fratiorul vine si te scoate din coma, iti spune ca puteti sa invatati sa va stapaniti “foamea” si tu ce faci? il ataci, si apoi il pui in coma, in locul tau (cum? cu ce putere?), nu, nu nu, nu se face asa, dnu peter…
- Claire si mamele ei.. papusarul, e ok, s-a consolidat relatia dintr mame, cel putin eu asa am vazut, au incercat ele (fiecare) sa faca pe eroinele, insa norocul le-a salvat! (si la sfarsit noah a facut curat, fireste)
-parkman&daphne, grasutzul va avea ceva de lucru ;))
- mi s-a parut plauzibila faza cu “nessul” din Adam, ca in bancul cu carnivorul la morga, ce se multumeste cu cenusa, pentru un ness =))
FINALUL a fost (vorba lu Badea: Dumnezeu pe pamant) deci se strang personajele negative, villansii (daphne= villain?) si cu tata lor (la propriu) si cine vine? cine? da, EL, fiul, care desi socat, isi scoate “armele” dar se lasa induiosat de tata, si isi pierde puterile, pt mine a fost cam asa: buretele micutz (pui) a fost absorbit de buretele mare (tatal) simplu, numai ca buretele mic, mai lasa ceva si pt cei “absorbiti”, asta mare ia tot
si astfel consider si plauzibil povestea fratilor petrelli (sylarel si peter) din asemenea gene… ale tatalui, pe care le-au mostenit, numai ca peter le descopera in mod empiric, aproape in joaca, insa sylar are modul lui de a-si da seama de abilitatea lui (muhuhuhu)