Poate ma repet: nu toata lumea! (partea a 2a)

Faza mai crunta e ca vad asemenea cazuri si in apropierea mea, la scoala. Am in clasa o asemenea famile cu 13 copii. E drept ca la astai unii sunt m ai maricei si au deja propriile familii, in sa in acelasi spatiu stau:2-3 camere... Si nu pot deloc sa-i inteleg pe acei parinti. Sunt la mine in clasa 2 (baiat si fetita); atat de cretini sunt acesti parinti ca ai lor copii nu vin la scoala fara 2 lei fiecare (4 lei pe zi). Le-am spus de cateva ori ca mai sunt in clasa si alti copii care n-au nici macar acei 2 lei si vin totusi la scoala cu sendwich de acasa si nu face nimeni mistouri de ei. Ei astia doi nu se deplaseaza fara cota zilnica. Si cand vin isi iau niste prostii de mancare de la magazin, scumpe si proaste. Dar nu inteleg ce in capul acelor parinti. tu, ca parinte adult vezi ca astia iti toaca 4 lei pe zi, nu-ti trece prin capul ala sec sa faci ceva? Pai eu  daca as fi fost in locul lor de aia 4 lei pe zi luam un salam/parizer ceva mai ieftin si cateva painici/chifle si-mi ajungeau aia 4 lei pentru 2-3 zile si tot era ceva. Insa nu, astia se complac asa... si-si pun pe repeat aceeasi placa: nu avem bani, traim greu si toata poezia. Traiti greu pe dracu'! Eu, ca adult si cu serviciu am zile in care nu cheltuiesc un leut (exceptand benzina pe care o consum). Si astfel cum dracului sa-mi mai fie mila de asemenea specimene? Singurii care sufera (ca si in reportahul de mai sus) sunt copiii, ce nu au nici o vina ca parintii lor sunt imbecili. Si totusi cu lipsa asta de mila si cu scarba fata de prostia lor am strans la scoala ceva hainute de la colegi si de la celelalte clase si le-am dus acasa, apoi niste saci cu incaltaminte mai veche de la mine de acasa. Am avut grija sa nu se simta prost, le-am spus celorlalti (care nu stau nici ei pe roze) sa nu rada de ei, am facut tot posibilul sa nu se simta marginalizati. Stiti care e rezultatul? De la inceputul acestui an scolar si pana acum au strans vreo 55 absente. Si a trecut doar jumatate de septembrie si octombrie (din care 1 saptamana a fost vacanta). 

Mai am un caz cu  mai multe absente. Drumuri acasa la parinti, discutii tampite in care se plangeau ca nu le da primarul si ca nu le ajunge ajutorul social. Abia m-am stapanit sa nu o intreb daca nu cumva a facut copii cu primarul.... Asta in conditiile in care in zona se gasesc foarte multe slujbe ca zilieri. Si acelasi rezultat: dupa vizita vine la scoala 4-5 zile si apoi sta acasa 2 saptamani. Si abia ce prinde si el in alea 4-5 zile dupa o noua vizita si alte cateva zile de prezenta la scoala eu ce ar trebui sa fac? Uneori simt ca nu fac cum trebuie, ca trebui sa fac mai mult sa-l ajut pe el/ei insa nu pot sa-i tin pe ceilalti pe loc pentru alea cateva zile ale lui cu chef de scoala... Si uite asa trec lunile si se trezeste ca nu stie nimic dupa 2 ani de scoala, teoretic. D-aia am zis ca e o tampenie sa nu-l poti lasa repetent in clasa I si Darias nu s-a aratat prea ingaduitoare. Dupa clasa I in care el si alti vreo 4-5 au venit la frecventa redusa ce s-a intamplat cu ei? Cum i-am pedepsit eu? trecandu-i in clasa a 2a... Ca nu puteam sa-i pun sa repete anul... ca nu e voie. Si acum in clasa a 2a, dai si lupta iar cu aceleasi litere si aceleasi lucruri ca in clasa 1, ca asa a vrut domnul elev; asta bineinteles din timpul pretios al celorlalti ce sunt privati de atentia mea din pricina celor ramasi in urma. Si uite-asa se da peste cap planificarem, se ramane in urma si pana la urma trebuie sa le inghesuiesc cumva pe toate in timpul ramas.

Absentele puse in catalog rezolva fix nimic! la nu stiu cate trebuie sa instiitez parintele (drum la domnul parinte acasa) apoi la alt prag mustrare scrisa si tot asa cu hartogaraia si nimic nu se intampla. Deja le-am spus celor vizitati ca  am sa merg la primarie sa vorbesc cu reprezentantul de la asistenta sociala si sa ii sperie cumva cu ajutorul social, ca altfel astia nu se trezesc la realitate. Ii vad ca sunt unii ce chiar nu au bani, nu sunt absurd, nu am vrut fonduri peste fonduri, nu le-am dat lista de rechizite cu jumateta de carut de kaufland, insa sa-ti trimiti copilul la scoala cu un singur caiet in ghiozdan e nesimtire maxima.

Si ajung la aceeasi concluzie amara: unii isi merita saracia si se complac in ea.

 ps: nu ca ar conta, insa in caz ca va intrebati copiii din articol sunt rudari sau tigani.

I'm just a dreamer

I'm just a dreamer who dreams of better days!

.

Da, in poza de mai sus sunt eu, la 12-13 ani .

Mi-aduc aminte cat de simplu era atunci  (prin 2000) sa fii copil si mi-e dor de acea perioada. Pe undeva prin interiorul persoanei de azi acel copil tolanit si fara nici o grija urla si vrea sa iasa la suprafata. Vrea sa-si faca repede ghiozdanul si sa se duca la scoala, tremurand de frica la ora de franceza la care nu a invatat nimic... iar.Acest lucru nu se mai poate... vremea lui a trecut. Stiti cum mi-am dat eu seama de trecerea anilor, de faptul ca sunt adult? Cand mergeam pe strada si un pustiulica mic (de 4-5 ani) mi-a aruncat vesel un "Săr'mâna!" Atunci a fost mometul de revelatie in care am constientizat ca gata... this is it.... Sunt obisnuit sa fiu respectat de catre pustime si sa mi se vorbeasca cu dvs. insa prefer formula de salut mai formala "Buna ziua!" Va spun sincer ca acel salut din acea zi m-a trezit la realitate: I'm a fucking adult now! Si nu ca ar fi un lucru asa de grav, insa de-atunci mi-am asumat rolul.

Si plus ca la acel salut am amutit cateva secunde.. dupa care am revenit si m-am gandit ca ar trebui sa-i raspund cumva. Va spun ca imi venea sa-l corectez cumva, sa-i spun ca mie trebuie sa-mi spuna "salut", nu sar'mana insa m-am multumit cu "sa cresti mare"...

Acum sunt un copil cu barba (cum spunea Skizzo Skillz)

Excursia de sambata

A fost organizata cam din scurt, nu au mers toti elevii de la mine din clasa, insa a fost frumos; plus ca mai putini elevi, mai putini monstruleti de controlat. Iar la capitolul asta le multumesc mamicilor (2) care si-au insotit copii; astfel ramanand eu cu doar 5 elevi in grija :D. Teoretic, ca practic si cei cu mamicile roiau pe langa mine si la un moment dat nu mai erau nici pe langa mine nici pe langa mama lor. Si eu ma bucuram ca am grija de mai putini si mamicile ii lasau mai liberi. Am vizitat Mausoleul Mateias de la  Campulung Muscel, apoi un mic popas pentru sandwichuri pe o pajiste, unde au zburdat in voie pana s-a luat un nene de noi pe motiv ca ii tavaleam iarba (pasunea, whatever). Apoi ne-am mai restrans asa un pic, sa tavalim mai putina iarba :P Am continuat pana la castelul Bran, unde am vizitat un muzeu al satului din acea regiune si un muzeu unde era expusa mobila originala din castel; ca am inteles ca acum si-a adus proprietarul mobila, sau ceva de genul asta. Nu am vizitat castelul Bran, am ales sa mai facem ture de bazar. Era 20 de lei/adult si 5 lei/copil. Am luat ceva prostioare din bazar, ne-am retras pe bancuta si am mai mancat cate ceva.
Drumul a fost destul de lung si de obositor pana si pentru mine. Nu ma asteptam. Daca pana la Mateias am tinut eu cum am tinut, de la Mateias la Bran drumul a fost un chin pentru mine. Nu am mai experimentat de foarte mult timp acea senzatie de voma (car sick) si nu mi-era dor deloc. Au fost cativa in autocar care au vomat pe capete... pe capete si pe panatalonii mei.... "Patrulam" pe culoar si-l vad  pe unu' asa mai palid-galbior (nu era de la mine din clasa, insa nu sunt genul de om care sa tina cont, tot copil e!) gata -gata de actiune. Il intreb daca ii este rau si raspunde afirmativ dand din cap. Fuga spre rucsacul meu, nu mai gaseam o afurisita de punga; am gasit si cand am ajuns inapoi la el am apucat sa o deschid si sa i-o dau si hoooopa... gata-gata sa fie prea tarziu. A nimerit el, mititelul, si punga, insa si pe mine pe picior, de la genunchi in jos pe piciorul stang. Doar nu eram tampit la cap sa il cert sau sa mai comentez  ceva; Asta, e shit happens! cu servetele s-a dus, nu a ramas patat :D

 E, si de acolo mi-a fost asa de teama sa nu vars, ca nici macar nu am mai mancat. Cu chiu cu vai am bagat un sandwich, in timp ce ai mei bagau sandwichuri, cornuri, apa, suc, biscuiti, porumb fiert.... parca nu mai mancasera de ceva zile :P Eu doar ma gandeam cum o sa le puna in pungi si cum o sa stau eu printre ei. I-am lasat sa-si faca de cap, n-avea rost daca eu nu puteam sa nu poate nici ei. La Bran am luat o pastila si la intoarcere nu am mai avut probleme :D la intoarcere erau istoviti, au dormit pe capete, care cum a putut, am avut vreo 2 care mi-au adormit in brate (am stat in fata, si  veneau si ei si nu ii lasam sa stea pe culoar, ii tineam pe picioare, am mai stat cate 3 in banca).  Ne-am impartasit obiectele cumparate din bazar, am mai cantat  cate ceva si apoi am facut liniste sa doarma cine putea. Incepuse si ploaia aia zdravana. Aproape de scoala abia l-am trezit pe un elev; adica l-am trezit de vreo 3-4 ori si tot nu se dezmeticise. Abia cand s-a vazut in fata portii cred ca s-a mai trezit putin :))

La  Mausoleu au vazut ei si un tun si unul m-a intrebat daca tunul ala trage cu minge d-aia neagra :P Si le-a mai placut "sceneta" aceea cu batali si cateva cranii pe care le-au vazut printr-un geam. Ghidul a fost complet idiot la capitolul prezentare; ii vedea ca sunt niste jumatati de om, i-am spus ca sunt clasa I si el isi zicea poezia cu razboiul lui peste, cand germanii au dres si au facut in localitatea cutare si au respins si s-a mutat capitala la Iasi... balarii pentru ei. Chiar isi aveau rostul explicatiile cand m-a intrebat unu' la ceva timp dupa ce plecasem "In ce tara suntem? Am iesit din Romania?"

Mai departe...

Copilăria mea....

In acest post vreau sa le multumesc celor din jurul meu, care au contribuit la eu-l care sunt astazi. Fiecare a avut contributia lui si prin acest post (de care multi dintre ei nu vor sti poate niciodata) imi exprim multumirea si respectul pe care il au din partea mea.
Ma uit din ce in ce mai ciudat la generatia de azi, la tinerii de maine si mi-e teama, sincer. De felul meu sunt foarte acceptatn cu privire la tot felul de rahaturi, insa cand lumea va ajunge pe mana lor sper sa nu mai fiu in viata.
Ii multumesc familiei mele pentru acei ani petrecuti in puf, pentru o copilarie normala, nu la fel de aventuroasa ca a lui Creanga. Parintii mei nu au facut nimic iesit din comun, sunt oameni normali, care au muncit intreaga viata (inca mai muncesc/traiesc) pentru copiii lor. Meseria de parinte nu se preda nicaieri, ea se invata instant, asa, din aer. Ai mei pot spune ca au reusit si fara manuale si fara instructiuni de folosire sa ma creasca frumos. Am crescut la tara, inconjurat de dragostea unui camin numeros (3 perechi de bunici) si de copii de teapa mea care m-au invatat toate jucurile frumoase (multiplayere). Am parte de un frate ce mereu imi punea parte la boacane, asta dupa ce ne bateam bine (ca fratii, deh), ma tineam dupa fundul lui peste tot, nicicum nu scapa de mine.

Mai departe...

Je veux les bonbons! Nu, zău....

Ooooaaaauuuu!
Stiu de mult clipul de mai jos, mi se pare foarte funny si mesajul e atat de tare. Nu vrei urlatori mici pe langa tine carora nu le vei face fata, use condoms!

Numai ca azi am asitat la o faza similara; hai sa povestesc. Intru in magazin, salut si ... astept la rand. Si mai aveam o fetita in fata mea care astepta si ea de ceva vreme, cand intra micul uragan de 4-5 ani. In primul rand a ocupat o pozitie strategica catre vanzatoare, pozitie de unde putea cu usurinta sa ajunga la ea inaintea mea. Am ignorat, toti stim ca am fost copii si ne placea sa ne holbam la bombonelele din rafturi, ca poi sa vedem daca ne ajungeau banutii. Ei bine asa a facut si el: s-a fixat langa un bol cu.... surpriza sau nu: oua de ciocolata de Paste. (What the fuck? iepurasul face oua? Care e faza cu ouale cu iepuras pe ele? si dublu what the fuck? ce are iepurasul cu Pastele? Nici macar nu se manaca iepure, ci miel, deci nu o sa inteleg niciodata chestia cu iepurasul de paste, care pare-se e un fel de Mos-paste animalic, whatever) Bun, se holba, probabil ca isi umezea deja ochii pentru a-si impresiona mama, lucru bine gandit. Pana cand desteapta de ma-sa ii spune "Nu sta acolo, ca trebuie sa stam la coada, ca uite ca sunt 2 oameni in fata noastra". Cum asteptarea mea mai putea sa dureze inca 2-3 minute pentru a face un copil fericit, prostanac cum sunt de fel zic: "Poftiti in fata, ca nu ma grabesc", ceea ce era perfect adevarat, ma-sa zambeste (mission achieved) si multumeste. Zic, ok, un copchil fericit pe ziua de azi, yeeey. Si se dezlantuie nenica.... vazuse un ousor mov cu iepuras pe el intr-un bol si il vrea, ma-sa cade de acord, si cere oul; numai ca vanzatoarea ii da unul din alta parte, nu din bol, de unde il studiase el. Oau, a trebuit sa desfaca vanzatoarea acel bol, pentru a-i da acel ou; cand credeam ca gata, urmez... nuuuuu! Ghici ce? oul era gol, ca doar nu era kinder (si ala e gol, dar macar are o jucarie cica) si da-i lupta si da-i si lupta. Ma-sa, idioata fiind, ii spusese inainte:"mami, asta nu e chinder, e gol, n-are jucarie" si el acceptase. Insa acum soc si groaza: nu e bun. Si i-a luat ou chinder. Deja vedeam ingerasii bucurosi, incingand o hora, ca semn ca s-a rezolvat totul, insa nu a fost asa.. vaca de ma-sa si-a facut cumparaturile nenica.... Si da-i cu aia, da-i cu aia, da-i cu aialalta pana a ajuns de a cumparat de vreo 60 de lei!!! Deci oul chinder a lu' ala micu a fost mizilic, putand spune ca s-a folosit de el sa ajunga in fata, insa probabil as exagera. Cand tot cumpara mamica de zor ala cu chinder in mana a gasit furtunu de la aerul conditionat de la magazin pe care a inceput sa sufle/traga, insa mamica era prea ocupata, iar eu nu m-am sinchisit sa il opresc :D
Ce vreau sa spun: daca esti vita proasta si te domina un copil, nu il face(in sensul de nu deveni parinte)!!! Cum e posibil ca tu, femeie la 25-30 sa te lasi calcata in picioare de unul de 4 ani? Cunosc multe cazuri in care copiii pur si simplu isi umilesc parintii, iar dobitocii nu numai ca nu fac nimic, ba chiar accepta si faza se repeta mereu. Da, inteleg sa iti iubesti copilul, sa ii faci pe plac, sa ii cumperi tot ce isi doreste si sa treci peste unele nazbatii, insa toate au o limita! Nu stiu ce sa zic si cu bataia, insa am fost si eu copil, ma lua mama in magazin, vroiam ceva si nu imi lua mereu, insa nu se ajungea la circ. Stiam ca daca a zis Nu puteam sa ma dau cu curu' de pamant, sa plang sa ma invinetesc ca nu ramanea. Pai ce sa inteleaga un copil cand ii spui Nu, iar el incepe sa se zbenguie ca un drac si tu imediat iti schimbi raspunsul, facandu-i pe plac. Ce i-ai demonstrat? ca e mai puternic decat tine si ca faci cum vrea el. Si apoi ajunge la gradinita/scoala unde educatoarea/invatatoarea il lasa sa se dea cu curu' de pamant, si NU tot NU ramane, si apoi, vai ce lipsita de suflet e.... Nu dragilor, asa se educa un copil, cu decizii ce nu se schimba la aparitia unei lacrimi, la orice moft.
Mai jos e unul inteligent, tot francez. E o arta si asta cu intrebatu' parintilor, trebuie sa alegi momentul potrivit, nu te apuci asa sa intrebi la orice ora. Iata ce minuni poti face, daca imi asculti sfatul de mai sus:

Am si eu cativa elevi ce se comporta urat acasa (raspund urat, trebuie sa ii alerge si sa le ia ceva sa isi faca tema, se cearta cu colegii de clasa pe drum) insa la scoala nu fac asta, pentru ca sunt destul de inteligenti sa faca asta cu cine le permite si mai ales cu cine le merge, ca nu pot spune ca nu au incercat si cu mine :P

Ruga pentru parinti...

Intre atatea pitzipoance, atatea englezisme, peste problemele de zi cu zi, intre mizeria ce ne inconjoara, trecand peste slugile basesciene si peste tot felul de cancanuri ieftine am simtit ca se poate, ca totusi mai suntem in stare sa tresarim, sa ne regasim in versuri. Acest cantec razbate exact cum face un ghiocel ce iese din zapada...

Deci ce sa mai....

Speechless :|

Nu cred ca exista pe lumea asta o persoana ce aude si intelege mesajul acestei melodii sa nu aibe ochii umeziti dupa cele numai 2:34 minute. Parca lady Gaga, Madonna si Beyonce isi cam pierd din aura la auzul acestui cantec.

Versurile sunt scrise de Adrian Paunescu, insa este cantata de Stefan Hrusca.

Enigmatici şi cuminţi,

Terminându-şi rostul lor,

Lângă noi se sting şi mor,

Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi

Că şi-aşa au dus-o prost,

Şi fă-i tineri cum au fost,

Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut

Dă un ordin, dă ceva

Să-i mai poţi întârzia

Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor

Ale fiilor erori,

Doamne fă-i nemuritori

Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,

Ia priviţi-i cum se sting,

Lumânări în cuib de cuc,

Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind

Ne întoarcem în pământ,

Cât mai suntem, cât mai sunt,

Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,

Despărţirea-i tot mai grea,

Sărut-mâna, tatăl meu,

Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,

Fata mea şi fiul meu,

Eu sunt cel ce va urma

Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,

Sărut-mâna, mama mea.

Rămas bun, băiatul meu,

Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,

Mama mea, fetiţa mea.

To baby or not to baby?

Acum ceva vreme nu mai stiu la ce articol al Sorinei (daca citesti si iti aduci aminte la ce articol, te rog sa imi spui) adusesem in discutie copiii, viitorul lor, al nostru, cum se vor simti ei printre puiutii de cocalari si pitzipoance. Imi pare rau ca nu mai stiu ce declansase mica discutie insa parca era ceva legat de faptul ca unii dintre noi fac copii numai si numai atunci cand se simt pregatiti psihic si material sa aibe grija in adevaratul sens al cuvantului de un copil in timp ce altii toarna copii de la o varsta foarte frageda si apoi incep sa se planga ca nu au cu ce sa ii creasca. Eu ii numesc copii facuti pentru alocatie, deoarece consider ca asta sunt. Si discutia luase o turnura mai futuristica, conform careia educatia pe care o s-o primeasca din partea noastra ii va face niste ciudati in lumea lor. In timp ce cocalarii si pitipoancele isi vor creste copii in spiritul lor, cum probabil au fost crescuti si ei la randul lor eu si altii ca mine ii vom creste cum trebuie, cum am fost crescuti noi, incercand sa le dam o educatie cat mai buna, incercand sa ii tinem departe de tot ce e rau. Asta vor face si pitzipoancele, numai ca in limba lor. Numai ca in timp ce eu si altii ca mine vom avea cate un copil ceilalti vor avea pe putin 4 si astfel balanta se dezechilibreaza puternic. La scoala/gradinita ai nostri vor fi minoritari, se vor simti discriminati, ca si cum ei ar fi pe dos, nu ceilalti. Ce vreau sa zic: educatia (si modul cum am fost crescuti noi) primita de noi nu o vom putea pasa mai departe pentru ca va fi depasita.... Cum sa il invat eu sa nu minta cand majoritatea din jur minte si tot asa.... Initial credeam ca nu va fi o problema asa de grava... Ca deh, se vor adapta si vor lupta (si ei, la randul lor) cu cocalarismul, insa nu va fi asa, in primul rand ca vor fi depasiti numeric si in al doilea rand ca parintii lor vor fi astia:

Bianca Rus, Andreea Podarescu, Claudiu Nastase si Sorinel copilu' de Haur... sau 2 panarame/petarde, un manelist si... cine dracu e Claudiu Nastase? Anyway, nu conteaza numele lor, conteaza modul lor de viata, modul cum se comporta si mai ales ca sunt de varsta mea (mai mult sau mai putin) deci cu ei "concurez" eu.... Copiii mei se vor juca cu ai lor, vor fi colegi la scoala!!!!

Incep din ce in ce sa ii dau mai multa dreptate lui Bendeac cand spune ca nu oricine ar trebui sa poata sa faca copii, poate parea nedrept, discriminatoriu sau cum vreti voi insa asa vad eu lucrurile. Oricum spre Idiocracy ne indreptam cu pasi repezi. Cum isi va educa diva B. Rus copilul cand ea in halul in care e si se simte bine asa?? Cum? Cand iei de la magazin un rahat de aparat electro-casnic primesti acolo in cutie 2-3 foi in care ti se spune: il bagi in priza, apesi butonu cutare, faci aia, dregi aia si ta-dam e gata. Pe cand la celalat capitol,toti prostii fac copii, e gratis, nimeni nu ii intreaba pe viitorii parinti: ia, Gigele, ai cu ce sa iti cresti copilul? Ai un venit sigur? NU! Si Gigel toarna copii pe banda, pe care ii hraneste cu coji de paine si ii tine in frig si ii condamna astfel la o viata ratata din start. cu ce e de vina copilul ca s-a nascut in bratele lor si nu in ale unor oameni modesti, insa care stiu sa-l aprecieze?

Nu stiu cat am reusit sa ma fac inteles, stiu ca nu in mare parte, nu stiu ce am, parca nu am vorbele la mine, insa totul s-a declansat cand am vazut clipul de mai sus si mi-a dat seama ca ai mei vor fi colegi cu ai lor si nu vreau asta!

Si nu vreau sa se inteleaga ca am ceva cu tiganii, manelistii. Nu, am ceva cu prostia, cu cocalarismul si lipsa de bun simt si de normalitate, pana la urma!

Ca sa va conving (v-am spus ca sunt invatator), intr-o zi se certau 2 elevi in clasa, un rudar cu un tigan, cearta nu era chiar o cearta ci mai degraba o disputa pe acceptarea etniei fiecaruia. ridarul ii spunea tiganului tigan si invers (recunosc ca erau comici) Si apoi rudarul a venit cu argumetul suprem: tiganii sunt mai negri, deci rasa inferioara de parca asta ar fi fost cheia problemei :)) Apoi i-am luat pe amandoi si le-am explicat ca amandoi sunt copii, indiferent de culoarea pielii. I-am spus rudarului ca daca el ar fi fost albastru tot el ar fi fost si eu l-as fi iubit la fel, si tiganul daca ar fi fost mov tot la fel l-as fi iubit. Chestia e ca de mult ori spunem tigani tuturor oamenilor cu pielea inchisa la culoare, insa eu cred ca sunt foarte multi romani cu comportament de tigani si cu pielea alba. Tiganeala nu o da culoarea pielii, ci modul lor de a fi, de a se comporta. La mine in clasa e o adevarata mixtura de etnii si minoritati: am in clasa sarbi, romani, tigani si rudari (2 romani) insa in ochii mei toti sunt copii. Ma bucur ca am reusit sa ii vad asa si sa nu ii fac sa se simta diferiti in ochii mei. Este adevarat ca uneori tiganii sunt altfel, insa asta vine din familie, din educatia de acasa, exact cum am inceput postul de azi. Iar este adevarat in ca in zilele urate tiganii lipsesc. de ce? "A zis mami sa nu vin la scoala ca ploua si ma ud si racesc." ce sa ii mai zic eu? Insa am tigani care vin zi de zi la scoala, care invata si au rezultate bune, la fel si rudari.

Nu ma intrebati care e diferenta dintre rudari si tigani ca nici eu nu o stiu prea bine, stiu doar ca rudarii fac lingurile de lemn, floricelele acelea roz si caruciorele alea mici cu maner lung.

As putea povesti multe din cei 4 ani de invatamant, cum se reflecta in copil parintele, cum vin de-acasa cu niste chestii pe care nu poti sa i le schimbi oricat te-ai stradui. Am vazut copiii remarcabili cu un potential urias, insa stiu ca le va fi strivit de mediul in care traiesc, nu toata lumea are noroc, sa se nasca in bratele cui trebuie....

Ploua cu zapada, iar si din nou, cadou de ziua lor... pam-pam

Da, ploua cu zapada. Nu , nu inventez eu alte cuvinte in limba romana, ca mi-ar fi fost mai simplu sa spun ninge. Insa exact asta a fost expresia unui elev de-al meu "ploua cu zapada". Deci

1. da, sunt invatator de vreo 3 ani, acesta fiind al 4lea an; Anul asta sunt "binecuvantat" cu clasa I;

2. Sunt invatator intr-o zona unde sunt si copii sarbi si tigani si rudari si romani, proportia fiind in ordinea de mai sus;

Prima oara am auzit asta cu ploua cu zapada prin decembrie, la prima ninsoare, eram prin clasa si el exclama entuziasmat peste masura: "Domnu' , ploua cu zapada!" Initial m-a bufnit rasul, iar el s-a mirat de rasul meu, apoi i-am explicat ca nu se zice ploua cu zapada ci ninge... si atat. La ceva timp dupa am inteles ca ei, sarbii (baiatul este sarbii) inmare cam asa zic cand ninge, pe limba lor, ca nu ar avea un termen specific pentru a ninge. Daca stie cineva, sa ma corecteze.

Initial nu vroiam sa dau prea multe date despre mine pe blog. Care mai e frumusetea internetului/bloggingului daca nu sa stai ascuns sub anonimatul unui nick name? Insa pana la urma am simtit nevoia sa povestesc aici si de chestiile ce mi se petrec la scoala, so this is it! Ii apreciez mult pe copiii sarbi, deoarece consider ca lor le este foarte greu la o scoala unde se vorbeste, se invata in limba romana. Deci ei de la 5-6 ani (de la gradinita) sunt nevoiti sa invete o limba straina!!! pe cand eu/noi am avut primul contact cu limba straina (oficial) prin clasa a IIIa, parca. Apoi ei in clasa a IIIa invata a 2-a limba straina. Le vine foarte greu inca, sunt clasa I, ii vad ca se poticnesc la unele cuvinte, uneori cand se grabesc sa imi spuna ceva incep cu "cum se zice...?", alteori ii mai prind bombanind ceva in limba lor si ii rog sa vorbeasca romaneste, sa inteleg si eu ce spun, si se conformeaza. Mai povestesc altadata despre clasa I si despre meseria asta.

Acum vreau sa le urez la multi ani mamicilor, in special mamicii mele! Sunt multumit ca am o familie normala, ce nu a trecut printr-un divort si am camin unde m-am format ca persoana si ca individ in societate. Familia mea este alaturi de mine in tot ceea ce fac si m-au sprijinit cum au putut ei mai bine, uneori cu sacrificii din partea lor. Insa cred ca asta ar cam insemna sa fii parinte, sa te pui pe tine pe locul doi, in favoarea copilului tau. Ar fi multe de spus despre insemnatatea mamei in viata fiecaruia insa conssider ca m-as lungi prea mult si as ajunge la aceeasi concluzie: mama este fiinta cea mai draga de pe acest pamant! Ca la un moment dat apare o EA si ca acel raport de dragoste se va debalansa nitel e altceva, e ordinea fireasca a lucrurilor, insa mama e singura femeie ce te va iubi neconditionat, fara sa intrebe, fara sa vrea sa stie nimic, ajutandu-te la greu....

Stiti cantecelul "e ziua ta, mamico"? pe undeva pe la ultima strofa zice cam asa " De ziua ta, mamico, nu-ti dau nici comori si nici bani. eu iti urez mamico, un sincer la multi ani!" Situatia nu se schimba nici cand crestem, orice i-am da cadou, mama vrea doar sa se simta mama, sa se simta iubita de mogaldeata pe care a adus-o pe lume, in ochii ei nu conteaza ca avem 80 de kg, ca pana la urma vom avea copii, mereu vom fi copilul ei.

PS: daca sunt invatator a nu se interpreta ca scriu tot timpul corect. Am un buton on/off si se mai strica si el....

Pregatesc un articol despre pararea mea despre religie, biserica si slujitorii Domnului.... de cateva zile il pregatesc, inainte de culcare....

E primavara iar

Da, iar, ca a mai fost si acum un an si acum doi ani si acum 3 ani, and so on and on :D
Nu stiu cu ce ar fi mai speciala primavara asta insa mereu cred ca primavara ce tocmai s-a instalat este mai cu motz decat cea de anul trecut desi mereu se intampla acelasi lucruri: se topeste zapada, infloresc floricelele, inmuguresc pomii, inverzesc campurile. Insa primvara mereu mi-a dat sentimentul unei renasteri, unei treziri la viata oricat de cliseic ar parea.

Nu reusesc sa ma mir cum se poate ca din cracutele firave ale pomisorilor sa iasi acei mugurasi gingasi, ca apoi sa se transforme in frunze. Sau puterea de care dau dovada ghioceii; astia micii sunt primii ce semnalizeaza venirea noului anotimp. Pentru ei nu conteaza ca mai e zapada, ca mai sunt zile ploioase; ei asta stiu sa faca: sa rasara la momentul potrivit! Si ghoiceii fac parte din acele lucruri simple de care am pomenit eu acum ceva zile, ce ar trebui sa ne inveseleasca, sa ne faca sa ne simtim mai "worm and fuzzy".

Astazi a fost 1 Martie, it's official: e primavaraaa! Urmeaza 8 Martie: ziua mamicii/femeii. Nu stiu altii cum faceau, eu insa cand eram mic pregateam mereu cate ceva special pentru mama de aceasta zi. Si nu pregateam in sensul de "ii luam ceva", nu nene! Ceva-ul ala putea sa il ia oricine pentru orice mamica, eu facem ceva cu manuta mea; recunosc ca in majoritatea cazurilor ma rezumam la felicitare hand-made si ceva simbolic luat, bineinteles, din banii de alocatie, un nimic, fireste :D. Insa era ceva in sufletul meu cand pregateam cadoul, era o stare din aia de mi-e greu acum sa o exprim in cuvinte; stiam ca fac asta din tot sufletul cu multa daruire si simplul zambet al mamei mele facea ca toata munca sa merite. Mi-e dor de vremurile alea cand lucrurile erau simple, cand nu aveam un program fix, cand eram ocrotit. Nu ca acum nu as mai fi sau ca as avea un program fix, insa nu mai e la fel. Acum la 20+ ani ai mei nu mai simt acel fior cand ii daruiesc ceva mamei mele. Da, este un cadou mai valoros, insa nu asta e cheia, se pare. Cred ca tine de varsta, acele nimicuri desenate de mine erau mult mai valoroase datorita varstei de atunci; sunt sigur ca daca m-as apuca acum sa-i mai fac o felicitare ar fi mai reusita decat cele din trecut, insa senzatia nu ar mai fi aceeiasi. Si iar revin la o mai veche obsesie a mea: copiii de azi. Oare ei se simt cum ma simteam eu atunci? Consider ca toate emotiile traite, toate experientele avute in copilarie, adolescnta m-au modelat in ceea ce sunt azi si sunt multumit cu mine insumi, insa mi-e dor de copilarie, vreau sa redevin copil.

Am vazut azi un grup de baietei ce "ofereau" martisoare fetelor de la ei din clasa. Nu stiu sa o faca si fetele nu stiu sa le primeasca!!! Am auzit la un moment dat un "nah" si am intervenit, incercand sa corectez ceva, insa am esuat. Am incercat eu sa le explic faptul ca martisorul SE OFERA, nu se arunca acolo, sa fie! Si nici fetele nu au vrut sa inteleaga ca la primirea unui cadou se multumeste celui ce te-a "cadorisit" fie printr-un pupic pe obraz (mai mult fictiv, ca apropierea si atingerea obrazului nu e pupic) sau un simplu multumesc! Lipsa pupicului o pun insa si pe sema varstei, la 7-8 ani deja pupicul fictiv e ca o declaratie de dragoste, iar daca te vede cineva o sa strige 2 zile dupa tine ca nustiucine e gagica/gagicul ta/tau . Nu, ele au considerat ca e un drept sa li se aduca acele martisoare, iar baietii s-au conformat exact cerintelor lor. Adica "ce vreti voi? martisoare, martisoare; a pai atunci nah!"

Bataia NU e rupta din rai!

Un copil este ca o sămânţă de floare...
Cât de frumos va creste, cât de frumos va rodi,
Depinde de grădinarul care o va îngriji,
De ce pământ si de câta lumină si apă are,
De cât e de ferită de frig, de furtună si de soare prea tare.
E atât de plăpândă...
Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare
Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.
(Irina Petrea)

Intr-adevar, frumos spune Super Nanny.... copilul este samanta, este inocenta, este materialul de prelucrat al celui ce o ingrijeste. Se pare ca multi inca nu vad acest lucru! Este chiar asa de greu de observat? Adica ce sa iubesti sa ocrotesti mai mult decat propiul copil? Mi se pare inuman, josnic sa iti ataci propiul copil, parte din tine. Incercand sa citesc printre randurile de mai sus si sa incerc sa explic vorbele dnei Irina vad cat de multa dreptate are. Parintii sunt aceia care modeleaza copilul. Copilul este coca in mainile parintilor, este un aluat plapand, fragil, insa cu o mare dorinta de a capata o forma, de a fi cineva, depinde numai de parinti. Parintii trebuie sa il ocroteasca, sa il apare si sa ii confere tot ce poate pentru o dezvoltare armonioasa, normala. Vedem la stiri parinti care isi bat copii, bebelusi de numai cateva luni plini de vanatai. Insa vedem si exemp,e pozitive, de parinti care isi apreciaza intr-adevar "semintele", de cele mai multe ori acei parinti se intampla sa nu aiba bani, insa cu atat mai mult sunt determinati sa lupte pentru copii. Vedem famili cu multi copii, insa acolo sunt respectati , ocrotiti, acei parinti stiu ce inseamna sacrificiul, stiu ce inseamna sa aprecieze la adevarata si justa valoare copii! Pana la urma cred ca e asa pentru ca ei, la randul lor nu au avut o copilarie, si isi doresc sa nu se intample acelas lucru cu semintele lor. Acei parinti stiu ce inseamna sacrificiul de sine pentru binele copilului!
Am tot respectul pentru acei parinti care au stiut sa isi ocroteasca semintele... Nu se pune problema de bani, nu ai nevoie de bani sa fii un parinte bun! Ca sa fii un parinte bun in primul rand trebuie sa iti iubesti copilul, apoi totul se va rezolva, nu stiu cum , dar sunt sigur ca un parinte ce isi iubeste copilul va face ORICE ii sta in putere pentru copilul sau!
Toti am vazut reportajele de la stiri, unde copii mici sunt batuti de proprii parinti. Acei oameni ar trebui decazuti din drepturi in secunda doi. insa nu, la noi multi sunt de parere ca in orice conditii, unui copil ii este mai bine in familie, decat in afara ei. FALS! Cum ar putea sa ii fie bine unui copil batut in familie? Sunt de acord ca nici varianta romaneasca de asistenta sociala din Ro. nu e ceea ce ii trebuie unui copil batut in familie, insa macar e un pas inainte, macar acel copil nu va mai fi abuzat. La noi proverbul Bataia e rupta din rai functioneaza... daca tu, ca parinte nu stii cum sa iti educi copilul, il bati! E cea ma simpla si la indemana oricui solutie, de ce sa te complici sa gasesti o alta varianta cand bataia e la indemana? Uite de ce

Deoarece Violenta naste Violenta!
Un copil ce a luat bataie va bate la randul lui!

Si tot nu inteleg cum ai putea sa nu iti iubesti copilul? cand e tot ce lasi in urma, dupa moarte...
Si ca o ironie a sortii, cei ce valorifica si inteleg intr-adevar ce inseamna, ce implica sa fii parinte aleg sa aibe un singu copil, la momentul potrivit, pe cand cei ce nu inteleg toarna copii pe banda...
sau mai rau cei ce isi doresc copii nu ii pot avea, pe cand ceilalti....
Am plecat de la violenta asupra copiilor, si am ajuns la teorii...
In orice caz, inchei spunand ca nu toata lumea ar trebui sa aibe copii. Adica pentru nush ce imprumut la banca iti trebuie ceva sa demonstrezi ca il poti da inapoi, pentru majoritatea chestiilor iti trebuie aprobare si sa demonstrezi ca poti face fata, pe cand pentru a face un copil nu iti trebuie nimic care sa demonstreze ca poti fi un parinte bun, ca o sa faci tot ce iti sta in putinta sa faci copilul fericit...

(A nu se intelege ca sunt impotriva bataii copiilor in general. Da, o recunosc ca pe o forma de pedeapsa~ nu zic nimic de o palma data la fund, insa cand un copil de cateva luni e plin de vanatai deja e muult prea mult. Cam asta am vrut sa zic)