de ce nu-mi place

Simteam nevoia de ceva vreme sa scriu acest articol. Cred ca e momentul...
Nu prea stiu cum sa incep...
Initial am inceput (se considera pleonasm?) acest blog sub psedonimul "Smiley_tgv", id-ul meu de messenger, nick name-ul meu din lumea virtuala. Nu ma intrebati de ce smiley, ca nu sunt tocmai un zambaret (zambesc des, insa cu motiv, nu ca prostu'n targ), insa va pot spune ca tgv-ul vine de la Targoviste.
Initial ma gandeam ca e totul ok, ca pe blog pot sa spun orice, ca un prieten are sosete roz, ca o cunostinta si-a incuiat cheile in masina si tot felul de realitati, fara ca cei de care povestesc sa se prinda. Apoi nu stiu cum... daca stau sa ma gandesc prin folosirea mai multor conturi pe diferite siteuri au inceput sa apara date despre mine; orasul  din care sunt nu era cine stie ce secret, insa apoi am dat pe undeva de inteles ca sunt invatator, apoi usor usor ce liceu am facut, ce facultate si pe nesimtite m-am trezit in mijlocul unor straini cu chilotii-n vine (vorba vine :P). Si picatura care a umplut paharul a fost nenorocitul de facebook. El si curiozitatile lui: adresa, loc de munca, data nasterii, starea relatiei,  ce muzica imi place, ce filme si ce seriale... si m-am trezit si fara acei chiloti (teoretic vorbind). Fara sa-mi dau seama s-a facut legatura intre smiley_tgv si numele meu adevarat si atunci mi-am schimbat numele pe facebook, unde ma cheama tot Smiley_tgv :)); acolo am poze facute de mine (imi place sa cred ca e o pasiune de-a mea), insa rar spre foarte rar (1pana azi, de azi inainte 2) poze cu mine.
Mi-e suficient ca toata lumea (cine vrea) stie despre mine jumatate din viata mea, nu ma simt confortabil sa-mi stie si moaca (probabil unul dintre piticii de pe creier)... Poate sufar de vreo cine stie ce boala opusa exhibitionistilor. Nu-mi place sa ma arat in online. Nu vreau sa se stie ca eu sunt ala de a scris aia, de gandeste asa, de ii place aia si asculta muzica aia si se joaca acel joc tampitel  pe facebook. Vreau sa fiu un eu fictiv, unul care sa se exprime liber, sa poate sa spuna de exemplu ca o anume colega de serviciu e o scorpie si ca i-as scoate ochii cu furculita, sau ca vanzatoarea din colt nu-mi da niciodata restul, ci produse de restul de bani. Vreau sa spun ca ma-sa lu Gigel e o vaca incaltata ce habar nu are de copilul ei, fara ca maine poimaine sa vina si ma traga de maneca careva din cei vizati....
Insa imi dau seama ca acest lucru nu este posibil, si ca odata si odata tot se va sti aproape totul despre mine one click away. Recunosc faptul ca  trebuie sa fie destul de enervant cand vezi ca tu te-ai dezbracat complet in fata facebookului si vine altul care se ascunde in spatele unui avatar, in spatele unei imagini frumoase, si la informatii sunt numai de umplutura.... Acelasi sentiment il am si eu pe blog, eu iti spun ca azi am fost acolo si colo, ca am vazut aia, ca am simtit aia, iti arat chiar si o poza, iti povestesc ce am patit ieri si apari tu, ca cititor, protejat de anonimat, nu dai nimic despre tine, nu stiu cine esti, ce varsta ai, de unde esti.
Poate ca asa trebuie sa fie... imi dau seama ca in epoca in care traim asta cu anonimatul pe internet incepe de devina o iluzie, caci pe orice site am merge, pe oriunde am comenta ceva lasam o dara ca de melc...
Am scris acest post deorece tineam sa lamuresc asta cu pozele cu mine pe facebook. Am postat o poza cu mine pe facebook si cateva persoane s-au aratat surprinse de felul cum arat, caci aveau in cap o alta imagine cu mine, isi imaginau ca arat altfel... si asta era si scopul meu, sa fiu baiatul ala care scrie aia si gandeste aia, iar fata sa-mi fie cumva in umbra... si fiecare sa-si faca de cap cu privire la modul cum arat.
Promit totusi sa imi fac curaj si sa postez si poze cu mine pe profilul meu de facebook. Sper sa nu ajung sa pun poze cu mine in toate ipostazele posibile :)) Somebody stop me! Insa o sa incepu cu pasi de bebelusi si pana la urma o sa ma vedeti in  diferite poze :)) Deocamdata am inceput cu un headshot, pozat de undeva de sus.
(a nu se intelege ca ii privesc cumva piezis pe cei ce-si pun poze din vacante, poze cu catelul, cu purcelul, cu prietenii, poze de la bere, poze din parc, de la concerte. Nu, am inteles care e scopul facebook-ului, da' eu eram ala ce se incapatana sa faca invers, si voi, restul sunteti aia normali. Ii privesc piezis pe aceia ce uploadeaza poze demne de cocalari.com, baieti la pieptul gol, cu "beutura", bani si femei pe langa ei, pe fetele cu sanii si boticul la inaintare - poate o sa scriu un post cand revin din vacanta)

3 pareri:

Ploua cu Soare spunea...

si eu am picat in plasa asta. uneori vreau sa "urlu" opiniile si deja nu mai pot, pentru ca sunt usor de reperat. uneori ma gandeam sa mai fac un blog, greu de detectat, fara detalii despre mine. probabil se va numi ploua.punct:)))

mrclaudyu spunea...

Spre deosebire de tine, eu ma consider cu totul la extrema cealata. Eu, nu stiu, de cand mi-am facut facebook-ul, mi-am pus poze cu mine. Nu am incercat sa ma ascund, insa am avut grija sa nu postez ce nu trebuie, poze care nu isi au rostul.
Tot despre facebook, si anume chestiilea alea ce arata ce jocuri imi place, ce filme vad sau muzica ascult, iar mi s-au parut niste informatii care pe mine personal nu ma afecteaza, stiind ca le vad si altii. Pe blog, am incercat sa povestesc cat mai multe. Multi am impresia ca ma cunosc, insa nu blog-ul nu le arata nici macar 15% din ceea ce sunt eu cu adevarat. E greu ca doar prin scris sau poze sa te exprimi.
Si un ultim lucru: la "inceputul inceputurilor" te vedeam ca pe un adolescent de vreo 19 ani, insa dupa jumate de an mi te imaginam ca pe un matur, cineva serios. Ti-am mai zis o data faza asta, cred. :)

Smiley_tgv spunea...

@ploua cu soare: ma bucur ca imi intelegi pozitia :D
@MrClaudyu: nu esti la extrema cealalta, abia cand o sa te vad in chiloti pe facebook o sa ajungi acolo :)) legat de maturitatea mea cred ca e de vina job-ul meu, insa eu tot un suflet de copil am :D

Trimiteți un comentariu