I'm losing my favourite game

Am avut si am in continuare o saptamana de tot rahatul posibil si imaginabil. Ok, exagerez; cu siguranta se poate cu muuult mai rau, insa cu siguranta in saptamanile si zilele de rahat asta intra in top 5.
Desi multi poate deja banuiesc starea mea nasoala vine de la job, de la scoala... Se presupune ca 4 ore pe zi (uneori 3) nu au cum sa te afecteze cine stie ce si cum , insa eu uneori simt ca am ajuns la final, ca nu mai pot continua. Nu am multi ani vechime la catedra, nu functionez dupa o reteta construita si verificata in timp. experimentez si invat pe parcurs. Ei bine chestiile astea imi mergeau pana acum de minune. Vedeam ce faceam bine si continuam, vedeam unde greseam si remediam, insa la seria asta nu mai merge asa.
Nu as vrea sa par ca pun totul pe seama lor, caci m-am analizat pe toate partile, eu sunt acelasi, ba chiar pot spune ca tin foarte mult la ei, mai mult decat la altii (nu stiu sigur de ce, adica banuiesc, insa ar fi mult de scris/citit). Zi de zi, ora de ora imi pun sufletul si tot ceea ce gasesc mai bun prin mine pe o tava si-l ofer lor, insa ei nu observa asta, il calca in picioare si nici macar nu vad asta si probabil se astepta ca pe undeva pe sub haine am un buton de restart si a doua zi totul sa revina la normal. M-am restartat deja de foarte multe ori. Am sters toate chestiile naspa si am luat-o de la capat, insa acum mi-e teama ca nu mai am aceasta putere, butonul s-a stricat.
Nu am vazut pana acum in elevi ce vad in actualii. E in ei un amestec de rautate salbatica, indiferenta si nepasare ce ar putea intoarce lumea cu fundu-n sus. Nu-mi imaginam ca e posibil ca un copil de 7-8 ani sa aibe atata rautate in el (desi am fost anuntat). Nu credeam ca e posibil asa ceva. Am zis ca e o faza, ca e "de acomodare" ca dureaza ceva timp si apoi va trece. Nu a trecut. Sunt asa de rai ca daca trece alt copil pe langa ei nu se pot abtine si trebuie sa-i arda una, fie o palma, fie o piedica, fie o "sperietura". Sa nu credeti ca n-am incercat cu "clasicele"  pedepse (prin clasice vreau sa spun petrecerea unui timp "la colt"), apoi cu privarea de pauze in curtea scolii (pure evil of me, I know :|).
Da, recunosc, nu e dracul atat pe negru si rau pe cat spun eu aici, nu sunt toti asa, am cateva oi negre care strica totul... insa astia cativa fac totul sa se duca de rapa. In relatia cu mine nu-mi raspund inapoi, nu comenteaza sau alte chestii, insa in relatiile dintre ei sunt un dezastru.
Saptamana asta vreo trei zile la rand am simtit ca pierd la jocul favorit. Poate stitit senzatia. Una e sa pierzi la un joc. Asta e, trebuie sa stim sa fim buni pierzatori, sa ne acceptam infrangerea cand e cazul. Insa cand pierzi la jocul favorit simti ca o iei razna. In toata viata mea avem un lucru de neclintit, ce-mi oferea stabilitate, si ce ma facea sa ma stiu BUN la ceva. Ei acum se cam duce dracului si asta: I'm losing my favourite game. Si trebuie sa fac urgent ceva sa-mi revin. Mi-ar fi mult mai usor daca as depista o problema la mine, sa stiu ca eu sunt ala defect si ca eu am nevoie de service, insa chiar am analizat serios problema si chiar am vrut sa ma scot vinovat, ca sa pot sa ma repar, sa merg mai departe, insa mereu ajung sa cred ca la ei e ceva stricat...
Imi storc creierii sa gasesc tot felul de metode sa-i "potolesc", sa scot rautatea asta din ei, sa-i fac cumva sa inteleaga ca trebuie sa munceasca si ei putin.
O sa va anunt de rezultatele bune cat mai curand, sper.
(poate ca nu ar fi trebuit sa povestesc astea aici, insa am simtit ca trebuie sa impartasesc asta cuiva, si daca nu pe blogul personal, unde?)

4 pareri:

Gabriela Elena spunea...

Stii ceea ce te va face sa treci peste toate obstacolele?
Vocatia pe care o ai pentru aceasta profesie. :)

De ce atata tacere?
Nu ti-am mai auzit "glasul" de cam multa vreme...

pariuri2009 spunea...

E greu sa lucrezi cu oamenii sau cu puii de oameni...E crucea pe care ti ai ales o.Mergi pana la capat.Bafta

Darias spunea...

Toti profesorii se vaita de generatia asta , am vazut si eu rautatea aceea despre care vorbesti.Mi s ar parea mie ca si parintii lor au vina in aceste cazuri de copii cu probleme, si parintii lor au acelasi comportament insa putin mai matur dar daca i vezi in afara scolii s ar putea sa fi surprins.

grivie spunea...

Generatia atomica. Asa le zice mama.
Si pe buna dreptate.

Trimiteți un comentariu