Have a nice day
Au mai ramas doar 6 zile si incepe scoala (pentru mine). Gasesc motive si sa fiu fericit si sa ma intristez. Dupa cum am mai zis mi-e dor de monstruletii mei (cred ca o sa imi treaca in 2-3 saptamani), sper ca s-au mai potolit si ei si ca nu mai sunt asa zapaciti (vise, taica, vise :D) si pe cealalta parte o sa-mi fie dor de trezitul de la ora 10 sau mai bine, cand ma saturam de somn...
Stelele care cad...
My Top 5 Oldies but Goldies (partea a2a)
Asa ca.... iata ce mi-a iesit dupa ceva youtubareala: (dupa continuare)
My Top 5 Oldies but Goldies (partea 1)
Si a trecut ceva timp, mi-am cautat propunerile, am decis ca 90's sunt deja oldies, si le-am ales pe cele goldies. Acum cica sa le pun in ordine, treaba extrem de dificila....
Hai sa incerc, totusi:
locul 5:
E Type -Angels crying
Nu stiu cat de cunoscuta este melodia asta, insa eu mi-o aduc aminte foarte clar si clipul m-a fascinat de la primele vizionari. Tin minte ca nu intelegeam decat angels crying si apoi era la la la la . '98 cred ca eram printr-a 5a.
Fac cinste!
Dupa cum se vede in imagine, acest zarzar chiar este pe placul meu, la el zarzarele fiind de la sine grupate, astfel incat lenesul din mine este tare bucuros ca le are direct manunchi. In acesta perioada sunt bune de mancat verzi, crude, ca peste ceva timp o sa se mareasca si odata cu ele si samburele ce devine amarui. Mie nu imi plac zarzarele coapte(nici cele rosii, nici cele galbene), atunci cand sunt dulci deja sunt lipsite de farmec.
ps: imi plac mult, mult de tot alea care sunt 2 pe o codita ;)
Hai gata, ca o dau in oda corcodusului. Cred ca s-a inteles: imi plac zarzarele :))
Dupa continuare am o dedicatie pentru voi.
Copilăria mea....
In acest post vreau sa le multumesc celor din jurul meu, care au contribuit la eu-l care sunt astazi. Fiecare a avut contributia lui si prin acest post (de care multi dintre ei nu vor sti poate niciodata) imi exprim multumirea si respectul pe care il au din partea mea.Ma uit din ce in ce mai ciudat la generatia de azi, la tinerii de maine si mi-e teama, sincer. De felul meu sunt foarte acceptatn cu privire la tot felul de rahaturi, insa cand lumea va ajunge pe mana lor sper sa nu mai fiu in viata.
Ii multumesc familiei mele pentru acei ani petrecuti in puf, pentru o copilarie normala, nu la fel de aventuroasa ca a lui Creanga. Parintii mei nu au facut nimic iesit din comun, sunt oameni normali, care au muncit intreaga viata (inca mai muncesc/traiesc) pentru copiii lor. Meseria de parinte nu se preda nicaieri, ea se invata instant, asa, din aer. Ai mei pot spune ca au reusit si fara manuale si fara instructiuni de folosire sa ma creasca frumos. Am crescut la tara, inconjurat de dragostea unui camin numeros (3 perechi de bunici) si de copii de teapa mea care m-au invatat toate jucurile frumoase (multiplayere). Am parte de un frate ce mereu imi punea parte la boacane, asta dupa ce ne bateam bine (ca fratii, deh), ma tineam dupa fundul lui peste tot, nicicum nu scapa de mine.
Ruga pentru parinti...
E primavara iar
Da, iar, ca a mai fost si acum un an si acum doi ani si acum 3 ani, and so on and on :DNu stiu cu ce ar fi mai speciala primavara asta insa mereu cred ca primavara ce tocmai s-a instalat este mai cu motz decat cea de anul trecut desi mereu se intampla acelasi lucruri: se topeste zapada, infloresc floricelele, inmuguresc pomii, inverzesc campurile. Insa primvara mereu mi-a dat sentimentul unei renasteri, unei treziri la viata oricat de cliseic ar parea.
Wellcome to the Dollhouse!

Asa cum spuneam si ieri eu ascult muzica mai altfel: ascult versurile, astfel ajung sa fredonez melodii fame-less, de care nu a auzit nimeni. E, una din aceste melodii este "What you don't know" de la Jonatha Brooke. Am inceput sa indragesc aceasta melodie datorita serialului Dollhouse, deoarece este theme-songul acelui serial (theme song- muzica de pe generic).
Am sa povestesc altadata despre serialele ce m-au marcat, ce m-au facut sa vad altfel lucrurile din jurul meu.
Anyway, versurile de la melodia asta:
maybe the lies are true,
Try to remember, try to forget,
Those yesterdays bleeding through.
You'll never see me coming,
You'll never know my name,
Try to remember, try to forget it,
But you'll never be the same.
I could do anything
I could go anywhere
I could be anything
Or anyone tonight
I'm already going, I'm already gone,
There's a stranger in my place,
You'll never find me, but I'll get along,
Probabil ca cine nu a a vazut macar un episod din serial nu intelege mare lucru, insa imi place adevarul asta de il spune la inceput:
Revenind la melodie: de cate ori nu vi s-a intamplat sa va doriti sa schimbati ceva la voi? Fie fizic, fie psihic, sa poti sa stergi cu un simplu delete din memorie (amintiri) un prieten ce te-a tradat, sa poti sa treci mai departe peste un esec extrem de dureros ce aproape te-a doborat sau sa dobandesti abilitati ce te-ar putea ajuta sa iti atingi potentialul maxim. Bine, asta ar putea fi partea frumoasa a lucrurilor, ca de partea mai putin frumoasa a acestei posibile tehnologii ne-a prevenit serialul.
Ok, hai ca am devenit prea filosofic si se face (prea) tarziu. Vreau sa scriu maine (iar) despre religie, despre cum inteleg eu relatia directa eu-divinitate. Sper sa postez mai devreme.
Cum era inainte....
Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”
Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! "
Citat de pe resursadefun
Intr-adevar, am citit, am cazut pe ganduri, sunt de-al lor, insa nu in totalitate.Ma regasesc in unele randuri, si chiar ii compatimesc pe cei privati de aceste lucruri, descrise mai sus.
si aceast text se "asorteaza" cu o melodie a unu baiat ( Leasa Dragos - Diferente )







