Se afișează postările cu eticheta nostalgie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nostalgie. Afișați toate postările

Have a nice day

Neatza! Ce fata sa alegem pentru azi?
Au mai ramas doar 6 zile si incepe scoala (pentru mine). Gasesc motive si sa fiu fericit si sa ma intristez. Dupa cum am mai zis mi-e dor de monstruletii mei (cred ca o sa imi treaca in 2-3 saptamani), sper ca s-au mai potolit si ei si ca nu mai sunt asa zapaciti (vise, taica, vise :D) si pe cealalta parte o sa-mi fie dor de trezitul de la ora 10 sau mai bine, cand ma saturam de somn...

Stelele care cad...

Nu am vrut sa scriu nimic despre suicidul Madalinei Manole in acea perioada nebuna. Am tot amanat, am zis ca postez la o saptamana dupa, apoi la 2, apoi la 3.. si astfel au trecut 6 saptamani.
Nu am prea multe lucruri de spus... sau am prea multe insa nu vreau sa ma intind si sa judec.
Pentru mine a fost inca o dovada ca toata lumea sufera, ca toti avem problemele noastre. Am citit comentarii idioate conform carora a fost o proasta, ca avea bani/faima/familie, ca a renuntat la lupta, ca isi chinuie copilul si alte nimicuri d-astea.
Parerea mea: daca ea a simtit ca nu mai poate face fata, ca nu mai poate trai e strict dreptul ei sa faca ce vrea cu viata ei. Se pare ca unii nu se simt impliniti doar cu un statut si cu o iluzie de familie fericita. Si cica isi chinuie copilul. oare cum ar fi crescut acel copil cu o mama neimpacata cu ea insasi? Oare i-ar fi fost mai bine? Cred ca nu.
Alta chestie specific romaneasca. Cine asculta (cu atat mai putin downloada legal) melodiile Madalinei Manole? Aproximativ nimeni, pe cand in zilele noastre are 3 melodii in top 10 melodii downloadate legal de pe un site.... pe o parte mi se pare drept: nu a stiut sa tina pasul cu timpurile actuale, a ramas aceeasi fata draga, incapabila sa faca la  cate o  melodie un buzz, sa se promoveze ca lumea, in ton cu anul in care traim. Aici poate e vina casei de discuri , insa ea, ca artist ar fi putut pleca daca o nemultumea ceva.  Din numele "vechi" doar Loredana se zbate si face tot felul de experimente, restul  se planga ca nu mai sunt invitati pe ici pe colo, ca sunt numai fufe in industria muzicala. Ghici ce? Sunt din cauza voastra, ca nu ati stiut sa tineti pasul!
Iar legat de atitudinea bisericii fata de inmormantarea ei am gasit un articol genial pe un blog. WTF? se inmormanteaza "fara probleme" un violator/ un pedofil/ un criminal in serie, iar un om ce nu a facut nici un rau nimanui niciodata nu are parte de o inmormantare normala?
Consiulul de conducere al bisericii ortodoxe din Romanie e dus rau cu capul, un nene preot incercand sa explice la televizor ca pedofilul/criminalul si-a ispasit pedeapsa in inchisoare? Adica pot sa omor vreo 2-3 oameni, stau in puscarie cati ani trebuie  si dup-aia gata, direct in loc cu verdeata ma trezesc?

Si astia dau iar cu bata in balta refuzand sa inmormanteze crestineste bebelusii morti recent in maternitatea de la Giulesti... Astia sunt reprezentantii lui Dumnezeu? Cum sa refuzi sa inmormantezi un bebelus inocent? Ce OM poate sa faca acest lucru?
In final mai vreau sa spun doar ca eu cred ca e dreptul fiecarui om sa decida ce face cu viata lui. Daca decide ca nu mai poate, ca viata nu mai are rost e treaba lui exclusiv ce face cu viata sa. Ce viata ar avea daca ar ramane in viata pentru cei din jurul sau, chinuindu-se pe sine in continuare? Da, daca esti suficient de slab si consideri ca daca te-a parasit Maricica viata ta nu mai rost, fa-o! Insa daca stai si calculezi nitel si vezi ca lumea e plina de Maricele inseamna ca poti sa treci peste.
Si am gasit foarte buna potrivirea dintre "Stelele care cad" de la Taxi cu situatia Madalinei. Ea nu a pierit, ci lumineaza pe alt cer. A murit Anca Magdalena Mircea, nu Madalina Manole....
Iar m-am intins mai mult decat voiam...

My Top 5 Oldies but Goldies (partea a2a)

Asa cum am promis, revin cu cea dea doua parte a lepsei. Aici nu stiu cat de 90's o sa imi iasa, in conditiile in care la sfarsitul anilor 90 d-abia aparea 3ei Sud Est, Andre spargeau topurile, Genius se destramase, iar Hi-q si Class incepeau sa faca muzica si ei.
Asa ca.... iata ce mi-a iesit dupa ceva youtubareala: (dupa continuare)

My Top 5 Oldies but Goldies (partea 1)

Preiau leapsa de la Danz3l si va prezint topul meu cu melodii vechi, insa melodii ce au un ecou aparte in sufletul meu. O sa incerc sa imi argumentez alegerile. Si mi-am propus sa onorez aceasta leapsa aducand un element nou: oldies straine si oldies roamanesti. Astazi primele si la ceva timp vor veni si cele romanesti.
Si a trecut ceva timp, mi-am cautat propunerile, am decis ca 90's sunt deja oldies, si le-am ales pe cele goldies. Acum cica sa le pun in ordine, treaba extrem de dificila....
Hai sa incerc, totusi:
locul 5:
E Type -Angels crying
Nu stiu cat de cunoscuta este melodia asta, insa eu mi-o aduc aminte foarte clar si clipul m-a fascinat de la primele vizionari. Tin minte ca nu intelegeam decat angels crying si apoi era la la la la . '98 cred ca eram printr-a 5a.

locul 4:
Aerosmith - Crazy
Pot spune ca am descoperit destul de recent aceasta trupa legendara (traiasca VH1) si sunt cateva melodii ce pur si simplu iti intra in suflet. Are si un clip foarte fain, cu acele 2 tipe ce isi fac de cap (una e fiica nu stiu cui celebru). Mi se pare ca este specifica acelei perioade ce precede dragostea, atractia. I go crazy, craaaaazy, craazzzy craaaazy for you, baby!
locul 3
Madonna - The power of goodbye
Madonna are foarte multe piese extraordinare. De la balade pline de intelesuri pana la zbantuieli cotidiene. E deja a mia oara cand se spune ca Madonna este un cameleon si mereu stie sa ofere ce se cere, sau face in asa fel incat sa se ceara ce ofera ea. Ii admir cariera si ii apreciez fiecare melodie in parte, insa The power of goodbye are acel ceva.Eu unul filtrez melodiile din perspectiva versurilor, a mesajului, a povestii ce o spun. Cel putin, versurile de la inceput ma ametesc. Your heart it's not open so I must go... freedom comes when you learn to let go. Si pana la urma cine poate sa o contrazica? There's no greater power then the power of goodbye. Pai nu?
locul 2
Mariah Carey - Without you
Mda, cu siguranta versurile sunt de vina, dublate de calitatile vocale pe care nu i le poate nega nimeni. Indiferent cat de grasuna ar deveni sau cat s-ar urati, Mariah a  ajuns la acel stadiu de star care poate sa arata cum vrea, daca deschide gura si canta toata lumea asculta si apoi aplauda. Si ea are foarte muuulte melodii pe care le ascult mereu cu placere. O playlist  cu Mariah Carey  poate trata aproape orice problema "cardiaca"; fie ca vrei sa suferi, fie ca iti pare rau,  fie  ca vrei sa mergi mai departe. I can't live if living it's without you.

Dupa continuare, locul 1 :D

Fac cinste!

Daca unii se pot mandri cu bananele din tara lor, altii cu kiwi, altii cu mango, altii cu portocale (si tot asa) moi ar trebui sa ne mandrim cu zarzarele noastre (aka corcoduse). Pe multi i-am auzit ca le mananca (efectiv) cu sare. Eu nu fac asa; eu ma postez sub zarzar, aleg o cracuta cu multe zarzare(ciucure) si le rup, manunchi-manunchi, apoi arunc coditele si repet operatiunea pana ma satur :P
Dupa cum se vede in imagine, acest zarzar chiar este pe placul meu, la el zarzarele fiind de la sine grupate, astfel incat lenesul din mine este tare bucuros ca le are direct manunchi. In acesta perioada sunt bune de mancat verzi, crude, ca peste ceva timp o sa se mareasca si odata cu ele si samburele ce devine amarui. Mie nu imi plac zarzarele coapte(nici cele rosii, nici cele galbene), atunci cand sunt dulci deja sunt lipsite de farmec.
ps: imi plac mult, mult de tot alea care sunt 2 pe o codita ;)
Hai gata, ca o dau in oda corcodusului. Cred ca s-a inteles: imi plac zarzarele :))
Dupa continuare am o dedicatie pentru voi.

Copilăria mea....

In acest post vreau sa le multumesc celor din jurul meu, care au contribuit la eu-l care sunt astazi. Fiecare a avut contributia lui si prin acest post (de care multi dintre ei nu vor sti poate niciodata) imi exprim multumirea si respectul pe care il au din partea mea.
Ma uit din ce in ce mai ciudat la generatia de azi, la tinerii de maine si mi-e teama, sincer. De felul meu sunt foarte acceptatn cu privire la tot felul de rahaturi, insa cand lumea va ajunge pe mana lor sper sa nu mai fiu in viata.
Ii multumesc familiei mele pentru acei ani petrecuti in puf, pentru o copilarie normala, nu la fel de aventuroasa ca a lui Creanga. Parintii mei nu au facut nimic iesit din comun, sunt oameni normali, care au muncit intreaga viata (inca mai muncesc/traiesc) pentru copiii lor. Meseria de parinte nu se preda nicaieri, ea se invata instant, asa, din aer. Ai mei pot spune ca au reusit si fara manuale si fara instructiuni de folosire sa ma creasca frumos. Am crescut la tara, inconjurat de dragostea unui camin numeros (3 perechi de bunici) si de copii de teapa mea care m-au invatat toate jucurile frumoase (multiplayere). Am parte de un frate ce mereu imi punea parte la boacane, asta dupa ce ne bateam bine (ca fratii, deh), ma tineam dupa fundul lui peste tot, nicicum nu scapa de mine.

Ruga pentru parinti...

Intre atatea pitzipoance, atatea englezisme, peste problemele de zi cu zi, intre mizeria ce ne inconjoara, trecand peste slugile basesciene si peste tot felul de cancanuri ieftine am simtit ca se poate, ca totusi mai suntem in stare sa tresarim, sa ne regasim in versuri. Acest cantec razbate exact cum face un ghiocel ce iese din zapada...
Deci ce sa mai....
Speechless :|
Nu cred ca exista pe lumea asta o persoana ce aude si intelege mesajul acestei melodii sa nu aibe ochii umeziti dupa cele numai 2:34 minute. Parca lady Gaga, Madonna si Beyonce isi cam pierd din aura la auzul acestui cantec.
Versurile sunt scrise de Adrian Paunescu, insa este cantata de Stefan Hrusca.

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.


E primavara iar



Da, iar, ca a mai fost si acum un an si acum doi ani si acum 3 ani, and so on and on :D
Nu stiu cu ce ar fi mai speciala primavara asta insa mereu cred ca primavara ce tocmai s-a instalat este mai cu motz decat cea de anul trecut desi mereu se intampla acelasi lucruri: se topeste zapada, infloresc floricelele, inmuguresc pomii, inverzesc campurile. Insa primvara mereu mi-a dat sentimentul unei renasteri, unei treziri la viata oricat de cliseic ar parea.
Nu reusesc sa ma mir cum se poate ca din cracutele firave ale pomisorilor sa iasi acei mugurasi gingasi, ca apoi sa se transforme in frunze. Sau puterea de care dau dovada ghioceii; astia micii sunt primii ce semnalizeaza venirea noului anotimp. Pentru ei nu conteaza ca mai e zapada, ca mai sunt zile ploioase; ei asta stiu sa faca: sa rasara la momentul potrivit! Si ghoiceii fac parte din acele lucruri simple de care am pomenit eu acum ceva zile, ce ar trebui sa ne inveseleasca, sa ne faca sa ne simtim mai "worm and fuzzy".
Astazi a fost 1 Martie, it's official: e primavaraaa! Urmeaza 8 Martie: ziua mamicii/femeii. Nu stiu altii cum faceau, eu insa cand eram mic pregateam mereu cate ceva special pentru mama de aceasta zi. Si nu pregateam in sensul de "ii luam ceva", nu nene! Ceva-ul ala putea sa il ia oricine pentru orice mamica, eu facem ceva cu manuta mea; recunosc ca in majoritatea cazurilor ma rezumam la felicitare hand-made si ceva simbolic luat, bineinteles, din banii de alocatie, un nimic, fireste :D. Insa era ceva in sufletul meu cand pregateam cadoul, era o stare din aia de mi-e greu acum sa o exprim in cuvinte; stiam ca fac asta din tot sufletul cu multa daruire si simplul zambet al mamei mele facea ca toata munca sa merite. Mi-e dor de vremurile alea cand lucrurile erau simple, cand nu aveam un program fix, cand eram ocrotit. Nu ca acum nu as mai fi sau ca as avea un program fix, insa nu mai e la fel. Acum la 20+ ani ai mei nu mai simt acel fior cand ii daruiesc ceva mamei mele. Da, este un cadou mai valoros, insa nu asta e cheia, se pare. Cred ca tine de varsta, acele nimicuri desenate de mine erau mult mai valoroase datorita varstei de atunci; sunt sigur ca daca m-as apuca acum sa-i mai fac o felicitare ar fi mai reusita decat cele din trecut, insa senzatia nu ar mai fi aceeiasi. Si iar revin la o mai veche obsesie a mea: copiii de azi. Oare ei se simt cum ma simteam eu atunci? Consider ca toate emotiile traite, toate experientele avute in copilarie, adolescnta m-au modelat in ceea ce sunt azi si sunt multumit cu mine insumi, insa mi-e dor de copilarie, vreau sa redevin copil.


Am vazut azi un grup de baietei ce "ofereau" martisoare fetelor de la ei din clasa. Nu stiu sa o faca si fetele nu stiu sa le primeasca!!! Am auzit la un moment dat un "nah" si am intervenit, incercand sa corectez ceva, insa am esuat. Am incercat eu sa le explic faptul ca martisorul SE OFERA, nu se arunca acolo, sa fie! Si nici fetele nu au vrut sa inteleaga ca la primirea unui cadou se multumeste celui ce te-a "cadorisit" fie printr-un pupic pe obraz (mai mult fictiv, ca apropierea si atingerea obrazului nu e pupic) sau un simplu multumesc! Lipsa pupicului o pun insa si pe sema varstei, la 7-8 ani deja pupicul fictiv e ca o declaratie de dragoste, iar daca te vede cineva o sa strige 2 zile dupa tine ca nustiucine e gagica/gagicul ta/tau . Nu, ele au considerat ca e un drept sa li se aduca acele martisoare, iar baietii s-au conformat exact cerintelor lor. Adica "ce vreti voi? martisoare, martisoare; a pai atunci nah!"

Wellcome to the Dollhouse!


Asa cum spuneam si ieri eu ascult muzica mai altfel: ascult versurile, astfel ajung sa fredonez melodii fame-less, de care nu a auzit nimeni. E, una din aceste melodii este "What you don't know" de la Jonatha Brooke. Am inceput sa indragesc aceasta melodie datorita serialului Dollhouse, deoarece este theme-songul acelui serial (theme song- muzica de pe generic).
Am sa povestesc altadata despre serialele ce m-au marcat, ce m-au facut sa vad altfel lucrurile din jurul meu.
Anyway, versurile de la melodia asta:



What you don't know won't hurt you
maybe the lies are true,
Try to remember, try to forget,
Those yesterdays bleeding through.

You'll never see me coming,
You'll never know my name,
Try to remember, try to forget it,
But you'll never be the same.

I could do anything
I could go anywhere
I could be anything
Or anyone tonight

I'm already going, I'm already gone,
There's a stranger in my place,
You'll never find me, but I'll get along,
'Cos the angels know my face!

Probabil ca cine nu a a vazut macar un episod din serial nu intelege mare lucru, insa imi place adevarul asta de il spune la inceput:
Ce nu stii nu te va rani niciodata!
Iar "As putea face orice, as putea merge oriunde, as putea fi orice sau oricine diseara" imi spune exact filosofia serialului: un om blank, ce ar putea fi modelat de la zero, cu sentimente noi, cu amintiri, cu abilitati cu tot tot nou, ce nu a fost al tau. Acest serial chiar m-a pus pe ganduri cu privire la viitor, deoarece cred ca nu mai este mult timp si acest lucru se va adeveri. Deja clonarea e invechita, depasita, asta e viitorul, asta cred ca ne asteapta. Pacat ca americanii au ucis showul, deorece erau prea ocupatii sa se uite la sezonul n din dancing with the stars sau american idol. Bine, a fost plasat si pe un tronson orar si intr-o anume zi cu audiente ce se astepta sa fie scazute... alta discutie.
Revenind la melodie: de cate ori nu vi s-a intamplat sa va doriti sa schimbati ceva la voi? Fie fizic, fie psihic, sa poti sa stergi cu un simplu delete din memorie (amintiri) un prieten ce te-a tradat, sa poti sa treci mai departe peste un esec extrem de dureros ce aproape te-a doborat sau sa dobandesti abilitati ce te-ar putea ajuta sa iti atingi potentialul maxim. Bine, asta ar putea fi partea frumoasa a lucrurilor, ca de partea mai putin frumoasa a acestei posibile tehnologii ne-a prevenit serialul.
Ok, hai ca am devenit prea filosofic si se face (prea) tarziu. Vreau sa scriu maine (iar) despre religie, despre cum inteleg eu relatia directa eu-divinitate. Sper sa postez mai devreme.

Cum era inainte....

"

Manifestul generatiei '70

Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”

Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! "

Citat de pe resursadefun

Intr-adevar, am citit, am cazut pe ganduri, sunt de-al lor, insa nu in totalitate.Ma regasesc in unele randuri, si chiar ii compatimesc pe cei privati de aceste lucruri, descrise mai sus.

si aceast text se "asorteaza" cu o melodie a unu baiat ( Leasa Dragos - Diferente )