In acest post vreau sa le multumesc celor din jurul meu, care au contribuit la eu-l care sunt astazi. Fiecare a avut contributia lui si prin acest post (de care multi dintre ei nu vor sti poate niciodata) imi exprim multumirea si respectul pe care il au din partea mea. Ma uit din ce in ce mai ciudat la generatia de azi, la tinerii de maine si mi-e teama, sincer. De felul meu sunt foarte acceptatn cu privire la tot felul de rahaturi, insa cand lumea va ajunge pe mana lor sper sa nu mai fiu in viata. Ii multumesc familiei mele pentru acei ani petrecuti in puf, pentru o copilarie normala, nu la fel de aventuroasa ca a lui Creanga. Parintii mei nu au facut nimic iesit din comun, sunt oameni normali, care au muncit intreaga viata (inca mai muncesc/traiesc) pentru copiii lor. Meseria de parinte nu se preda nicaieri, ea se invata instant, asa, din aer. Ai mei pot spune ca au reusit si fara manuale si fara instructiuni de folosire sa ma creasca frumos. Am crescut la tara, inconjurat de dragostea unui camin numeros (3 perechi de bunici) si de copii de teapa mea care m-au invatat toate jucurile frumoase (multiplayere). Am parte de un frate ce mereu imi punea parte la boacane, asta dupa ce ne bateam bine (ca fratii, deh), ma tineam dupa fundul lui peste tot, nicicum nu scapa de mine.
Ooooaaaauuuu! Stiu de mult clipul de mai jos, mi se pare foarte funny si mesajul e atat de tare. Nu vrei urlatori mici pe langa tine carora nu le vei face fata, use condoms!
Numai ca azi am asitat la o faza similara; hai sa povestesc. Intru in magazin, salut si ... astept la rand. Si mai aveam o fetita in fata mea care astepta si ea de ceva vreme, cand intra micul uragan de 4-5 ani. In primul rand a ocupat o pozitie strategica catre vanzatoare, pozitie de unde putea cu usurinta sa ajunga la ea inaintea mea. Am ignorat, toti stim ca am fost copii si ne placea sa ne holbam la bombonelele din rafturi, ca poi sa vedem daca ne ajungeau banutii. Ei bine asa a facut si el: s-a fixat langa un bol cu.... surpriza sau nu: oua de ciocolata de Paste. (What the fuck? iepurasul face oua? Care e faza cu ouale cu iepuras pe ele? si dublu what the fuck? ce are iepurasul cu Pastele? Nici macar nu se manaca iepure, ci miel, deci nu o sa inteleg niciodata chestia cu iepurasul de paste, care pare-se e un fel de Mos-paste animalic, whatever) Bun, se holba, probabil ca isi umezea deja ochii pentru a-si impresiona mama, lucru bine gandit. Pana cand desteapta de ma-sa ii spune "Nu sta acolo, ca trebuie sa stam la coada, ca uite ca sunt 2 oameni in fata noastra". Cum asteptarea mea mai putea sa dureze inca 2-3 minute pentru a face un copil fericit, prostanac cum sunt de fel zic: "Poftiti in fata, ca nu ma grabesc", ceea ce era perfect adevarat, ma-sa zambeste (mission achieved) si multumeste. Zic, ok, un copchil fericit pe ziua de azi, yeeey. Si se dezlantuie nenica.... vazuse un ousor mov cu iepuras pe el intr-un bol si il vrea, ma-sa cade de acord, si cere oul; numai ca vanzatoarea ii da unul din alta parte, nu din bol, de unde il studiase el. Oau, a trebuit sa desfaca vanzatoarea acel bol, pentru a-i da acel ou; cand credeam ca gata, urmez... nuuuuu! Ghici ce? oul era gol, ca doar nu era kinder (si ala e gol, dar macar are o jucarie cica) si da-i lupta si da-i si lupta. Ma-sa, idioata fiind, ii spusese inainte:"mami, asta nu e chinder, e gol, n-are jucarie" si el acceptase. Insa acum soc si groaza: nu e bun. Si i-a luat ou chinder. Deja vedeam ingerasii bucurosi, incingand o hora, ca semn ca s-a rezolvat totul, insa nu a fost asa.. vaca de ma-sa si-a facut cumparaturile nenica.... Si da-i cu aia, da-i cu aia, da-i cu aialalta pana a ajuns de a cumparat de vreo 60 de lei!!! Deci oul chinder a lu' ala micu a fost mizilic, putand spune ca s-a folosit de el sa ajunga in fata, insa probabil as exagera. Cand tot cumpara mamica de zor ala cu chinder in mana a gasit furtunu de la aerul conditionat de la magazin pe care a inceput sa sufle/traga, insa mamica era prea ocupata, iar eu nu m-am sinchisit sa il opresc :D Ce vreau sa spun: daca esti vita proasta si te domina un copil, nu il face(in sensul de nu deveni parinte)!!! Cum e posibil ca tu, femeie la 25-30 sa te lasi calcata in picioare de unul de 4 ani? Cunosc multe cazuri in care copiii pur si simplu isi umilesc parintii, iar dobitocii nu numai ca nu fac nimic, ba chiar accepta si faza se repeta mereu. Da, inteleg sa iti iubesti copilul, sa ii faci pe plac, sa ii cumperi tot ce isi doreste si sa treci peste unele nazbatii, insa toate au o limita! Nu stiu ce sa zic si cu bataia, insa am fost si eu copil, ma lua mama in magazin, vroiam ceva si nu imi lua mereu, insa nu se ajungea la circ. Stiam ca daca a zis Nu puteam sa ma dau cu curu' de pamant, sa plang sa ma invinetesc ca nu ramanea. Pai ce sa inteleaga un copil cand ii spui Nu, iar el incepe sa se zbenguie ca un drac si tu imediat iti schimbi raspunsul, facandu-i pe plac. Ce i-ai demonstrat? ca e mai puternic decat tine si ca faci cum vrea el. Si apoi ajunge la gradinita/scoala unde educatoarea/invatatoarea il lasa sa se dea cu curu' de pamant, si NU tot NU ramane, si apoi, vai ce lipsita de suflet e.... Nu dragilor, asa se educa un copil, cu decizii ce nu se schimba la aparitia unei lacrimi, la orice moft. Mai jos e unul inteligent, tot francez. E o arta si asta cu intrebatu' parintilor, trebuie sa alegi momentul potrivit, nu te apuci asa sa intrebi la orice ora. Iata ce minuni poti face, daca imi asculti sfatul de mai sus:
Am si eu cativa elevi ce se comporta urat acasa (raspund urat, trebuie sa ii alerge si sa le ia ceva sa isi faca tema, se cearta cu colegii de clasa pe drum) insa la scoala nu fac asta, pentru ca sunt destul de inteligenti sa faca asta cu cine le permite si mai ales cu cine le merge, ca nu pot spune ca nu au incercat si cu mine :P
Da, iar, ca a mai fost si acum un an si acum doi ani si acum 3 ani, and so on and on :D Nu stiu cu ce ar fi mai speciala primavara asta insa mereu cred ca primavara ce tocmai s-a instalat este mai cu motz decat cea de anul trecut desi mereu se intampla acelasi lucruri: se topeste zapada, infloresc floricelele, inmuguresc pomii, inverzesc campurile. Insa primvara mereu mi-a dat sentimentul unei renasteri, unei treziri la viata oricat de cliseic ar parea.
Nu reusesc sa ma mir cum se poate ca din cracutele firave ale pomisorilor sa iasi acei mugurasi gingasi, ca apoi sa se transforme in frunze. Sau puterea de care dau dovada ghioceii; astia micii sunt primii ce semnalizeaza venirea noului anotimp. Pentru ei nu conteaza ca mai e zapada, ca mai sunt zile ploioase; ei asta stiu sa faca: sa rasara la momentul potrivit! Si ghoiceii fac parte din acele lucruri simple de care am pomenit eu acum ceva zile, ce ar trebui sa ne inveseleasca, sa ne faca sa ne simtim mai "worm and fuzzy".
Astazi a fost 1 Martie, it's official: e primavaraaa! Urmeaza 8 Martie: ziua mamicii/femeii. Nu stiu altii cum faceau, eu insa cand eram mic pregateam mereu cate ceva special pentru mama de aceasta zi. Si nu pregateam in sensul de "ii luam ceva", nu nene! Ceva-ul ala putea sa il ia oricine pentru orice mamica, eu facem ceva cu manuta mea; recunosc ca in majoritatea cazurilor ma rezumam la felicitare hand-made si ceva simbolic luat, bineinteles, din banii de alocatie, un nimic, fireste :D. Insa era ceva in sufletul meu cand pregateam cadoul, era o stare din aia de mi-e greu acum sa o exprim in cuvinte; stiam ca fac asta din tot sufletul cu multa daruire si simplul zambet al mamei mele facea ca toata munca sa merite. Mi-e dor de vremurile alea cand lucrurile erau simple, cand nu aveam un program fix, cand eram ocrotit. Nu ca acum nu as mai fi sau ca as avea un program fix, insa nu mai e la fel. Acum la 20+ ani ai mei nu mai simt acel fior cand ii daruiesc ceva mamei mele. Da, este un cadou mai valoros, insa nu asta e cheia, se pare. Cred ca tine de varsta, acele nimicuri desenate de mine erau mult mai valoroase datorita varstei de atunci; sunt sigur ca daca m-as apuca acum sa-i mai fac o felicitare ar fi mai reusita decat cele din trecut, insa senzatia nu ar mai fi aceeiasi. Si iar revin la o mai veche obsesie a mea: copiii de azi. Oare ei se simt cum ma simteam eu atunci? Consider ca toate emotiile traite, toate experientele avute in copilarie, adolescnta m-au modelat in ceea ce sunt azi si sunt multumit cu mine insumi, insa mi-e dor de copilarie, vreau sa redevin copil.
Am vazut azi un grup de baietei ce "ofereau" martisoare fetelor de la ei din clasa. Nu stiu sa o faca si fetele nu stiu sa le primeasca!!! Am auzit la un moment dat un "nah" si am intervenit, incercand sa corectez ceva, insa am esuat. Am incercat eu sa le explic faptul ca martisorul SE OFERA, nu se arunca acolo, sa fie! Si nici fetele nu au vrut sa inteleaga ca la primirea unui cadou se multumeste celui ce te-a "cadorisit" fie printr-un pupic pe obraz (mai mult fictiv, ca apropierea si atingerea obrazului nu e pupic) sau un simplu multumesc! Lipsa pupicului o pun insa si pe sema varstei, la 7-8 ani deja pupicul fictiv e ca o declaratie de dragoste, iar daca te vede cineva o sa strige 2 zile dupa tine ca nustiucine e gagica/gagicul ta/tau . Nu, ele au considerat ca e un drept sa li se aduca acele martisoare, iar baietii s-au conformat exact cerintelor lor. Adica "ce vreti voi? martisoare, martisoare; a pai atunci nah!"
Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”
Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru! "
Intr-adevar, am citit, am cazut pe ganduri, sunt de-al lor, insa nu in totalitate.Ma regasesc in unele randuri, si chiar ii compatimesc pecei privati de aceste lucruri, descrise mai sus.
si aceast text se "asorteaza" cu o melodie a unu baiat ( Leasa Dragos - Diferente )
In acest post vreau sa le multumesc celor din jurul meu, care au contribuit la eu-l care sunt astazi. Fiecare a avut contributia lui si prin acest post (de care multi dintre ei nu vor sti poate niciodata) imi exprim multumirea si respectul pe care il au din partea mea.
